Urechea și mecanismul auzului

Urechea și mecanismul auzului

Urechea captează undele sonore din aer și le transformă în impulsuri electrice care sunt procesate de creier.

Biologie

Cuvinte cheie

auz, ureche, organ auditiv, organ senzorial, percepție, tonotopie, ureche medie, urechea internă, nerv auditiv, calea auditivă, cortexul auditiv, oscioarele auditive, melc, organul lui Corti, canal auditiv, Trompa lui Eustachio, timpan, ciocan, nicovală, scăriță, membrană Reissner, pavilionul urechii, stimul, impuls, canal semicircular, om, biologie

Suplimente asociate

Întrebări

  • Care nerv cranian este numit nerv acustico-vestibular?
  • Unde se află oscioarele auditive?
  • Ce sunete sunt absorbite la baza melcului?
  • Urechea umană sănătoasă poate percepe sunete cu frecvențe cuprinse între...
  • Adevărat sau fals? Vibrațiile sonore produc impulsuri nervoase în tuba auditivă.
  • Unde sunt absorbite vibrațiile de frecvență scăzută generate de sunete joase?
  • Unde se formează senzația de sunet?
  • Care din oasele enumerate mai jos NU este un oscior auditiv?
  • Din ce țesut este formată marea parte a pavilionului urechii?
  • Unde se află melcul urechii?
  • Unde se formează impulsul nervos în ureche?
  • Adevărat sau fals? Talpa scăriței închide fereastra ovală a melcului.
  • Adevărat sau fals? Tuba auditivă este numită și trompa lui Eustachio.
  • Adevărat sau fals? Nicovala este osciorul extern care se conectează cu timpanul.
  • Adevărat sau fals? Sunetele cu aceeași frecvență produc impulsuri electrice întotdeauna în același loc al melcului?
  • Adevărat sau fals? Melcul conține un lichid care vibrează sub efectul mișcării scăriței.
  • Prin ce comunică cavitatea timpanică cu nazofaringele?
  • Ce separă urechea externă de urechea medie?
  • În care lob cerebral se află centrul auditiv?

Animații

Mecanismul auzului

  • pavilionul urechii - Direcționează undele sonore spre canalul auditiv extern. Este alcătuit în principal din țesut cartilaginos.
  • canalul auditiv extern - Direcționează undele sonore către timpan. Pielea care acoperă canalul auditiv produce cerumenul care are rolul de a proteja pielea de leziuni şi de patogeni. Acumularea cerumenului poate duce la formarea unui dop de ceară cauzând o scădere temporară a auzului.
  • urechea medie - Este formată din cavitatea timpanică şi oscioarele auditive. Comunică cu faringele prin tuba auditivă.
  • urechea internă - Organ indispensabil pentru echilibru şi auz.
  • nerv auditiv - Al VIII-lea nerv cranian, transmite creierului impulsul electric produs în melc. Acest nerv transportă şi informaţia responsabilă pentru senzația vestibulară (de echilibru), de aceea se numește şi nerv acustico-vestibular.
  • calea auditivă - Continuarea nervului auditiv în creier. Fibrele sale transportă impulsul electric prin talamus la centrul auzului.
  • centrul auzului - Centru cerebral care se găseşte în lobul temporal al creierului mare. Aici se formează senzaţia de auz. În funcţie de frecvenţa sunetului, se activează diferite părţi ale acestuia.
  • tuba auditivă - Leagă nazofaringele şi urechea medie (cavitatea timpanică). Funcția ei principală este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. De obicei se deschide la deglutiţie. În cazul în care rămâne blocată pentru o perioadă mai lungă de timp, presiunea din urechea medie scade, iar urechea se „înfundă”. Când presiunea externă se schimbă, urechea „pocnește”. În aceste cazuri, aerul iese din cavitatea timpanică prin tuba auditivă (la presiune externă mai joasă), sau intră în cavitatea timpanică (la presiune externă mai înaltă). Tuba auditivă este cunoscută și sub numele de trompa lui Eustachio.

Urechea

  • pavilionul urechii - Direcționează undele sonore spre canalul auditiv extern. Este alcătuit în principal din țesut cartilaginos.
  • canalul auditiv extern - Direcționează undele sonore către timpan. Pielea care acoperă canalul auditiv produce cerumenul care are rolul de a proteja pielea de leziuni şi de patogeni. Acumularea cerumenului poate duce la formarea unui dop de ceară cauzând o scădere temporară a auzului.
  • urechea medie - Este formată din cavitatea timpanică şi oscioarele auditive. Comunică cu faringele prin tuba auditivă.
  • urechea internă - Organ indispensabil pentru echilibru şi auz.
  • nerv auditiv - Al VIII-lea nerv cranian, transmite creierului impulsul electric produs în melc. Acest nerv transportă şi informaţia responsabilă pentru senzația vestibulară (de echilibru), de aceea se numește şi nerv acustico-vestibular.
  • calea auditivă - Continuarea nervului auditiv în creier. Fibrele sale transportă impulsul electric prin talamus la centrul auzului.
  • centrul auzului - Centru cerebral care se găseşte în lobul temporal al creierului mare. Aici se formează senzaţia de auz. În funcţie de frecvenţa sunetului, se activează diferite părţi ale acestuia.
  • tuba auditivă - Leagă nazofaringele şi urechea medie (cavitatea timpanică). Funcția ei principală este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. De obicei se deschide la deglutiţie. În cazul în care rămâne blocată pentru o perioadă mai lungă de timp, presiunea din urechea medie scade, iar urechea se „înfundă”. Când presiunea externă se schimbă, urechea „pocnește”. În aceste cazuri, aerul iese din cavitatea timpanică prin tuba auditivă (la presiune externă mai joasă), sau intră în cavitatea timpanică (la presiune externă mai înaltă). Tuba auditivă este cunoscută și sub numele de trompa lui Eustachio.

Oscioarele auditive

  • timpan - Membrană din ţesut conjunctiv care delimitează urechea externă. Începe să vibreze sub efectul undelor sonore, şi transmite această vibraţie oscioarelor auditive. Când se efectuează o paracenteză, se face o puncție a timpanului, prin care se îndepărtează puroiul din urechea medie infectată.
  • ciocan - Oscior auditiv extern, transmite vibraţia timpanului la nicovală.
  • nicovală - Oscior auditiv mijlociu, transmite vibraţia ciocanului la scăriţă.
  • scăriţă - Oscior auditiv intern, cel mai mic os din organismul nostru, transmite vibraţia nicovalei la melc.

Melcul

  • 3 canale semicirculare - Receptează acceleraţia unghiulară a capului. Mișcarea capului generează un impuls electric în canalele semicirculare, care este transmis către creier prin intermediul fibrelor nervului auditiv (nervul acustico-vestibular).
  • rampă vestibulară - Mişcarea scăriţei face să vibreze lichidul care umple rampa vestibulară (perilimfă). Vibraţiile lichidului se răspândesc spre vârful melcului.
  • canalul cohlear - Este delimitat anterior de membrana Reissner, posterior de membrana bazilară. Interiorul acestuia este umplut cu lichid (endolimfă).
  • rampa timpanică - Interiorul acesteia este umplut cu lichid (perilimfă). Vibraţia se răspândeşte în acest canal dinspre vârful melcului spre bază.
  • nerv auditiv - Al VIII-lea nerv cranian, transmite creierului impulsul electric produs în melc. Acest nerv transportă şi informaţia responsabilă pentru senzația vestibulară (de echilibru), de aceea se numește şi nerv acustico-vestibular.
  • fereastra rotundă - Este acoperită de o membrană cu ţesut conjunctiv. Vibraţiile se răspândesc în lichidul din rampa timpanică spre fereastra rotundă, care este „ieşirea” melcului.
  • fereastra ovală - Membrană cu ţesut conjunctiv acoperită de membrana ovală și închisă de talpa scăriței. Vibraţiile membranei se transmit prin membrană către lichidul din rampa vestibulară a melcului. Fereastra ovală este „intrarea” melcului.

Organul lui Corti

  • celulă ciliată - În urma absorbției vibrațiilor, membrana bazilară şi membrana tectoria încep să se deplaseze una față de cealaltă. Membrana tectoria apasă cilii de pe suprafaţa celulelor ciliate al organului lui Corti, înclinându-i. Aceasta cauzează formarea unui impuls electric în celulele ciliate. Expunerea la un zgomot continuu poate avea ca efect distrugerea cililor, ceea ce poate duce la pierderea definitivă a auzului. De aceea,la locul de muncă, e importantă respectarea măsurilor de protecţie fonică.
  • membrana tectoria - În urma absorbției vibrațiilor, membrana bazilară şi membrana tectoria încep să se miște una față de cealaltă. Membrana tectoria apasă asupra ciliilor de pe suprafaţa celulelor ciliate al organului lui Corti, înclinându-i. Aceasta cauzează formarea unui impuls electric în celulele ciliate.
  • membrană bazilară - Absoarbe vibraţia care se transmite prin lichidul melcului, şi începe să vibreze. De aceea, membrana bazilară şi membrana tectoria se deplasează una faţă de cealaltă.
  • fascicule de fibre nervoase

Principiul tonotopic

Animaţie

  • pavilionul urechii - Direcționează undele sonore spre canalul auditiv extern. Este alcătuit în principal din țesut cartilaginos.
  • canalul auditiv extern - Direcționează undele sonore către timpan. Pielea care acoperă canalul auditiv produce cerumenul care are rolul de a proteja pielea de leziuni şi de patogeni. Acumularea cerumenului poate duce la formarea unui dop de ceară cauzând o scădere temporară a auzului.
  • urechea internă - Organ indispensabil pentru echilibru şi auz.
  • nerv auditiv - Al VIII-lea nerv cranian, transmite creierului impulsul electric produs în melc. Acest nerv transportă şi informaţia responsabilă pentru senzația vestibulară (de echilibru), de aceea se numește şi nerv acustico-vestibular.
  • calea auditivă - Continuarea nervului auditiv în creier. Fibrele sale transportă impulsul electric prin talamus la centrul auzului.
  • timpan - Membrană din ţesut conjunctiv care delimitează urechea externă. Începe să vibreze sub efectul undelor sonore, şi transmite această vibraţie oscioarelor auditive. Când se efectuează o paracenteză, se face o puncție a timpanului, prin care se îndepărtează puroiul din urechea medie infectată.
  • ciocan - Oscior auditiv extern, transmite vibraţia timpanului la nicovală.
  • nicovală - Oscior auditiv mijlociu, transmite vibraţia ciocanului la scăriţă.
  • scăriţă - Oscior auditiv intern, cel mai mic os din organismul nostru, transmite vibraţia nicovalei la melc.
  • rampă vestibulară - Mişcarea scăriţei face să vibreze lichidul care umple rampa vestibulară (perilimfă). Vibraţiile lichidului se răspândesc spre vârful melcului.
  • canalul cohlear - Este delimitat anterior de membrana Reissner, posterior de membrana bazilară. Interiorul acestuia este umplut cu lichid (endolimfă).
  • rampa timpanică - Interiorul acesteia este umplut cu lichid (perilimfă). Vibraţia se răspândeşte în acest canal dinspre vârful melcului spre bază.
  • membrană Reissner
  • membrană bazilară - Absoarbe vibraţia transmisă prin lichidul melcului şi începe să vibreze. Locul absorbţiei depinde de frecvenţa vibraţiilor: sunetele mai înalte, cu frecvenţă mai mare, cauzează vibraţii cu frecvenţă mai înaltă în lichid, care sunt absorbite în secţiunea de început a membranei bazilare. Vibraţiile de frecvenţă mai joasă, cauzate de sunetele mai grave, pătrund mai adânc în melc, fiind absorbite mai aproape de vârf.
  • fereastra ovală - Membrană cu ţesut conjunctiv acoperită de membrana ovală și închisă de talpa scăriței. Vibraţiile membranei se transmit prin membrană către lichidul din rampa vestibulară a melcului. Fereastra ovală este „intrarea” melcului.
  • celulă ciliată - În urma absorbției vibrațiilor, membrana bazilară şi membrana tectoria încep să se deplaseze una față de cealaltă. Membrana tectoria apasă cilii de pe suprafaţa celulelor ciliate al organului lui Corti, înclinându-i. Aceasta cauzează formarea unui impuls electric în celulele ciliate. Expunerea la un zgomot continuu poate avea ca efect distrugerea cililor, ceea ce poate duce la pierderea definitivă a auzului. De aceea,la locul de muncă, e importantă respectarea măsurilor de protecţie fonică.
  • membrana tectoria - În urma absorbției vibrațiilor, membrana bazilară şi membrana tectoria încep să se miște una față de cealaltă. Membrana tectoria apasă asupra ciliilor de pe suprafaţa celulelor ciliate al organului lui Corti, înclinându-i. Aceasta cauzează formarea unui impuls electric în celulele ciliate.
  • membrană bazilară - Absoarbe vibraţia care se transmite prin lichidul melcului, şi începe să vibreze. De aceea, membrana bazilară şi membrana tectoria se deplasează una faţă de cealaltă.
  • fascicule de fibre nervoase

Narațiune

Vibraţiile aerului sunt sunetele pe care le percepem cu ajutorul organului auzului. O ureche sănătoasă poate percepe vibraţiile sonore cu frecvența cuprinsă între 20 şi 20 000 de Hz. Însă, odată cu înaintarea în vârstă şi datorită expunerii îndelungate la zgomot acest interval se micșorează.

Vibrațiile sonore cauzează declanșarea unui impuls electric în urechea internă. Acesta e transmis prin intermediul fibrelor nervului auditiv, respectiv ale căii auditive către centrul auzului din cortex. Senzaţia auditivă se formează în cortex.

Pavilionul urechii captează şi direcționează undele sonore spre canalul auditiv extern. Sunetul transmite vibraţii timpanului care delimitează canalul auditiv.

Vibraţiile timpanului sunt transmise de oscioarele auditive - ciocan, nicovală și scăriţă - către melc.

Talpa scăriţei închide fereastra ovală a melcului. În interiorul peretelui osos al melcului se află membrana bazilară care se întinde de-a lungul melcului până la vârf, apoi se îndoaie fiind continuată de membrana Reissner. Prin urmare, pe secțiunea transversală a melcului pot fi identificate trei canale: rampa timpanică, canalul cohlear şi rampa vestibulară.

Melcul este umplut cu un lichid care începe să vibreze sub efectul mişcării scăriţei. Sunetele mai înalte produc vibrații cu frecvență mai mare. Acestea sunt absorbite mai aproape de baza melcului unde au ca efect vibrarea membranei bazilare. Vibraţiile de frecvenţă mai joasă, cauzate de sunetele mai grave, pătrund mai adânc în melc, fiind absorbite mai aproape de vârf. La locul absorbţiei se formează un impuls electric, transmis către creier. Astfel, locul producerii impulsului determină înălţimea sunetului. Acest lucru se numește principiul tonotopic.

Organul lui Corti este responsabil pentru generarea impulsului electric.

Sub efectul vibrațiilor propagate în melc, membrana tectoria apasă asupra ciliilor de pe suprafaţa celulelor ciliate, înclinându-i, generându-se astfel impulsul electric. Așadar, organul lui Corti poate transforma vibraţiile în impulsuri electrice, transmise creierului prin fibrele nervului auditiv, iar apoi prin centrul auzului către cortex. În cortex se formează senzaţia de sunet.

Suplimente asociate

Infecția urechii medii (otită medie)

Animația prezintă simptomele și tratamentul otitei medii seroase.

Senzația de echilibru

Urechea internă detectează mișcarea capului și poziția acestuia în spațiu.

Gustul

Receptorii gustativi transformă stimulii chimici în semnale electrice.

Mecanismul vederii

Curbura cristalinului se modifică în funcție de distanța la care se află obiectul pe care îl privim, ceea ce asigură o vedere clară.

Nasul şi mecanismul mirosului

Sub efectul mirosurilor, receptorii olfactivi produc semnale electrice.

Ochiul uman

Ochiul este unul din cele mai importante organe de simț. Sub acțiunea luminii, receptorii săi vizuali produc impulsuri electrice.

Anatomia măduvei spinării

Măduva spinării este parte a sistemului nervos central situată în interiorul coloanei vertebrale. De aici pornesc nervii spinali.

Articulația genunchiului

Articulația genunchiului este alcătuită din femur, tibie și rotulă.

Corecţia vederii

Miopia şi prezbitismul pot fi corectate prin utilizarea lentilelor concave și convexe.

Corpul uman masculin

Animația prezintă principalele sisteme ale corpului uman.

Craniul şi coloana vertebrală

Cele două componente principale ale sistemului nervos central, creierul și măduva spinării sunt protejate de craniu, și respectiv, de coloana vertebrală.

Creierul uman

Componentele principale ale creierului uman sunt trunchiul cerebral, cerebel, diencefal și emisfere cerebrale.

Dezvoltarea prenatală

Animaţia prezintă dezvoltarea embrionului și al fătului uman.

Flaut dulce

Flautul dulce face parte din categoria instrumentelor de suflat alcătuite din tuburi sonore.

Oasele membrelor inferioare

Oasele membrelor inferioare formează centura pelviană și scheletul picioarelor.

Oasele membrelor superioare

Oasele membrelor superioare formează centura scapulară și scheletul brațului.

Organele de simț

Ele sunt organe care detectează stimulii din mediul înconjurător sau din corp și le transmit la creier sub formă de impulsuri nervoase.

Organizarea corticală a limbajului

Vorbirea este o activitate care necesită funcționarea sincronizată a diferitelor centre corticale.

Părțile creierului uman

Părțile principale ale creierului uman sunt trunchiul cerebral, cerebelul, diencefalul și emisferele cerebrale care sunt compuse din lobi.

Parametrii undelor sonore

Animația explică cei mai importanți parametri ai undelor pornind de la undele sonore.

Probleme medicale ale coloanei vertebrale

Scolioza este devierea coloanei vertebrale în plan frontal, într-o parte, provocată de deplasarea vertebrelor.

Reflexul rotulian

Reflexul declanșat de întinderea mușchiului extensor se numește reflex rotulian.

Tipuri de articulații osoase

Oasele umane sunt legate între ele prin suturi, articulații cartilaginoase, sinoviale sau prin sudare.

Added to your cart.