Teatro Olimpico (Vicenza, secolul al XVI-lea)

Teatro Olimpico (Vicenza, secolul al XVI-lea)

Primul teatru acoperit din epoca modernă, ridicat conform regulilor de construcţie a teatrelor antice. Inaugurarea a avut loc în 1585.

Arte vizuale

Cuvinte cheie

Teatro Olimpico, Vicenza, Palladio, arhitectură, Scamozzi, clădire, teatru, teatru acoperit, renaștere, patrimoniul mondial, stereoscopic, decoruri etapă, antic, perspectivă

Suplimente asociate

Animații

Teatrul

Teatru „antic modern”

Teatro Olimpico, aflat în oraşul Vicenza din Italia, este primul teatru acoperit din epoca modernă ridicat conform regulilor de construcţie a teatrelor antice. Planul clădirii a fost proiectat de Andrea Palladio la comanda Academiei Olimpice. Construcţia a început în 1580, însă înainte de încheierea acesteia, Palladio s-a stins din viață. Astfel, capodopera sa cea mai renumită a devenit şi ultima din viața sa. Clădirea a fost inaugurată în anul 1585.
Arhitectul – asemenea celorlalte lucrări ale sale – a dorit să-i dea teatrului permanent o structură cu perspectivă unică. Planul clădirii era bazat pe reconstrucţia teatrului antic roman din Orange, Franţa. În sala de spectacole ovală, înălțată în trepte încap 1000 de persoane. Teatro Olimpico a supravieţuit vicisitudinilor secolelor care au urmat, devenind astfel cel mai vechi teatru renascentist. În 1994, a fost înscris pe lista Patrimoniului mondial UNESCO, între siturile culturale.

Teatrul Olimpic astăzi

Structura scenei

Scena

Galeria, loggia şi avanscena au fost terminate in anul 1584 pe baza schițelor și a desenelor lui Palladio, care a murit la scurt timp după demararea construcţiei. Deoarece maestrul nu a apucat să conceapă și planuri privind aspectul decorului, acestea i-au fost încredințate lui Vincenzo Scamozzi, un alt arhitect local, căruia i se datorează stuctura scenei. În avanscenă se află un arc de triumf decorat cu statuile faimoşilor membri ai Accademia Olimpica. Pe scenă au fost amplasate trei porți, printre care se zăresc casele, configurate în perspectivă, ale spaţiului imaginar. O mare parte din decor a rămas intactă până în ziua de astăzi. Teatrul permanent și-a deschis porțile în 1585 cu punerea în scenă a piesei lui Sofocle intitulată Oedip Rege. Mai târziu, edificiul a fost descoperit și de regizori de filme, mare parte din scenele renumitului film Casanova fiind turnate aici.

Decor de scena – Teatro Olimpico

Animaţie

Narațiune

Teatro Olimpico se află în Italia, în oraşul Vicenza. Edificiul ridicat în secolul al XVI-lea a fost unul dintre primele teatre din epoca modernă clădit conform regulilor de construcţie a teatrelor antice.

Teatrul se remarcă și prin faptul că este cel mai vechi teatru renascentist.

Construcţia a început în 1580 pe baza planurilor concepute de Andrea Palladio. Arhitectul legendar nu a mai ajuns însă să vadă inaugurarea teatrului în 1585. Lucrările de finalizare au fost efectuate sub supravegherea contemporanului său, tot din Vicenza, Vincenzo Scamozzi.

Înainte de a începe proiectarea planurilor clădirii, Palladio a studiat în profunzime arhitectura teatrelor antice (luând ca reper în principal opera lui Vitruvius), studiind pe lângă acestea și numeroase alte ruine romane. Arhitectul i-a dat clădirii o structură cu perspectivă deosebită. Sala de spectacole ovală, în care pot încăpea chiar și 1000 de persoane se înalţă în trepte. În avanscenă se află un arc de triumf decorat cu statui. Clădirile spaţiului imaginar sunt vizibile printre cele trei porţi. Construcţia galeriei, a loggiei şi a avanscenei a fost finalizată pe baza planurilor concepute de Palladio, dar sub supravegherea lui Scamozzi, căruia i se datorează și decorurile renumite ale teatrului permanent. Acestea sunt singurele structuri renascentiste care – făcând faţă secolelor haotice care au urmat – au supravieţuit până în ziua de azi.

La inaugurare, în anul 1585, a fost pusă in scenă piesa dramatică a lui Sofocle, Oedip Rege. La patru sute de ani după primul spectacol, această clădire uimitoare a fost înscrisă pe lista Patrimoniului mondial UNESCO, între siturile culturale.

Suplimente asociate

Teatrul lui Dionisos (Atena, secolul al IV-lea î.H.)

Având o formă specială şi o acustică extraordinară, teatrul era situat în partea laterală a Acropolei din Atena.

În atelierul lui Leonardo da Vinci (Florenţa, secolul al XVI-lea)

În atelierul din Florenţa al geniului polivalent renascenist putem admira cele mai importante lucrări de artă şi de inginerie ale acestuia.

Casa operei (Sydney, 1973)

Grație formei şi aşezării clădirii, oraşul australian se poate lăuda cu casa de operă cea mai specială din lume.

Salon burghez

Prezentarea unui salon burghez tipic şi compararea acestuia cu o cameră de zi modernă.

Teatrul Globe (Londra, secolul al XVII-lea)

Unul dintre directorii teatrului renascentist circular, în aer liber, a fost William Shakespeare.

Teatrul lui Pompeius (Roma, secolul I î. H.)

Teatrul construit de omul de stat roman, Pompeius Magnus, a fost primul teatru permanent de piatră al Romei antice.

Turnul din Pisa (secolul al XIV-lea)

Turnul clopotniţă al Catedralei din Pisa este cel mai celebru turn înclinat din lume.

Veneţia în Evul Mediu

Veneţia medievală a devenit un oraş extrem de bogat datorită comerţului maritim prosper din acel timp.

Cinematograful (SUA, anii 1930)

În anii 1910, s-au construit foarte multe cinematografe în marile oraşe din SUA.

Colosseum (Roma, secolul I)

Amfiteatrul cel mai celebru și mai plin de splendoare din Roma antică a fost construit în secolul I.

Circus Maximus (Roma, secolul I î.H.)

Arena din Roma antică a devenit faimoasă în special datorită curselor de care de luptă care aveau loc acolo.

Iluzie optică

Iluzia optică reprezintă perceperea eronată a unei imagini.

Pietre de hotar din istoria sculpturii

Animaţia prezintă cinci capodopere din istoria sculpturii.

Added to your cart.