Structura Pământului (nivel mediu)

Structura Pământului (nivel mediu)

Pământul este compus din mai multe straturi sferice.

Geografie

Cuvinte cheie

Pământ, structura Pământului, geosferă, atmosferă, biosferă, hidrosferă, litosferă, secțiune a Pământului, exosferă, termosfera, mezosferă, stratosferă, troposferă, scoarță, mantă, pedosferă, astenosferă, miez, planetă, floră și faună, placă continentală, crustă oceanică, auroră, meteor, stratul de ozon, continent, ocean, gradient geotermal, geografie, _javasolt

Suplimente asociate

Întrebări

  • Cu câte miliarde de ani în urmă s-a format Pământul?
  • În funcție de ce anume s-au stratificat diferitele substanțe care alcătuiesc geosferele Pământului?
  • Ce a influențat formarea straturilor care alcătuiesc geosferele Pământului?
  • Care sunt geosferele externe?
  • Care sunt geosferele interne?
  • Hidrosfera este un strat contiguu?
  • Ce este gradientul geotermic?
  • Care este gradientul mediu geotermic al Pământului?
  • Care este temperatura exosferei?
  • Pe baza variațiilor de temperatură ale atmosferei în câte straturi poate fi aceasta împărțită?
  • Care strat al atmosferei reflectă undele radio?
  • Unde se află stratul de ozon?
  • Care este cea mai rece zonă a atmosferei?
  • În ce strat al atmosferei se concentrează masa acesteia?
  • În care strat al atmosferei apar fenomenele meteorologice?
  • Care sunt componentele litosferei?
  • Ce este astenosfera?
  • Adevărat sau fals?\nGrosimea scoarței continentale și a celei oceanice diferă.
  • Adevărat sau fals?\nAtmosfera acoperă perfect celelalte geosfere.
  • Adevărat sau fals?\nHidrosfera acoperă perfect celelalte geosfere.
  • Adevărat sau fals?\nMantaua Pământului este în totalitate solidă.
  • Adevărat sau fals?\nNucleul este alcătuit în principal din metale.
  • Adevărat sau fals?\nCel mai rarefiat strat al atmosferei este exosfera.
  • Adevărat sau fals?\nMeteorii ard în troposferă.
  • Cum se numește învelișul de aer al Pământului?
  • Cum se numeste învelișul de apă al Pământului?

Animații

Structură geosferică

Pe proto-Pământul incandescent format în urmă cu 4,6 miliarde de ani, substanțele solide, lichide și gazoase, sub acțiunea răcirii progresive și a rotației, s-au structurat în funcție de densitate, formând straturile Pământului, geosferele.

Acestea se împart în geosfere externe și interne. Cele externe sunt atmosfera (învelișul de aer), biosfera (învelișul vieții) și hidrosfera (învelișul de apă). Cele interne sunt scoarța, mantaua și nucleul.

Definiții:

Atmosferă: Stratul exterior al Pământului, un amestec de gaze care îmbracă celelalte geosfere fără lacune.

Hidrosferă: Strat discontinuu de apă alcătuit din oceane, mări, lacuri, ghețari, ape curgătoare, ape subterane, zăpezi și vapori de apă.

Pedosferă: Strat sferic exterior, discontinuu, al scoarţei Pământului (pe scoarţa de alterare, în sol, în troposferă şi în hidrosferă). Strat neomogen, moale şi fertil, care asigură plantelor apa şi elementele nutritive necesare.

Biosferă: Învelișul viu al Pământului, ce cuprinde totalitatea organismelor vii aflate în litosferă, atmosfera inferioară şi hidrosferă.

Scoarţa Pământului: Stratul exterior al Pământului, cu masa cea mai mică, compus din roci solide. Are o grosime medie de 30 de km. Crusta continentală și cea oceanică au structură şi grosime diferite.

Manta: Strat interior al Pământului cu grosimea de 2900 km, aflat între scoarţă şi nucleu. Mantaua superioară, numită și astenosferă, este compusă din roci solide în exterior și roci topite în interior. Mantaua inferioară este în stare solidă.

Nucleu: Partea cea mai profundă a Pământului. Este fierbinte și foarte densă, având în componența sa fier şi nichel. Este compusă din două părţi: nucleul exterior lichid şi nucleul interior solid.

Gradient geotermic: Valoarea cu care crește temperatura în interiorul scoarței terestre, în medie cu 3°C la fiecare 100 m.

Pământul - secțiune

Secţiune

Animație

Structura internă

Narațiune

Structura internă a Pământului este greu de studiat. Chiar și cele mai adânci forări au ajuns numai la câțiva zeci de km în interiorul acestuia, şi se poate afirma că abia au zgâriat scoarța cu raza de 6371 km a Pământului. Până recent, doar din studiul erupțiilor vulcanice se putea presupune că sub scoarța solidă a Pământului se află materie topită.

În timpul exploatărilor miniere s-a observat că spre interiorul Pământului, temperatura și presiunea cresc progresiv. În 1909, studierea undelor seismice a dus la descoperirea că la o anumită adâncime, acestea își schimbă viteza și direcția, trecând prin straturi cu proprietăţi diferite. Cu această metodă s-a reușit cartografierea structurii interne a Pământului.

Pe Proto-Pământul incandescent format în urmă cu 4,6 miliarde de ani, substanțele solide, lichide și gazoase, sub acțiunea răcirii progresive și a rotației, s-au structurat în funcție de densitate, formând straturile Pământului, denumite geosfere.

Geosferele se împart în geosfere externe și interne. Cele externe sunt atmosfera, biosfera și hidrosfera. Cele interne sunt scoarța, mantaua și nucleul.

Învelișul extern de aer, cel mai ușor și format din gaze, este atmosfera. Limita superioară nu este clar definită: se extinde la o înălțime de mai multe zeci de mii de km în spațiul interplanetar. Atmosfera se împarte în cinci straturi în funcție de temperatură. Limitele unora dintre straturi se află în zona în care temperatura acestora se schimbă, crescând sau scăzând. Stratul extern al atmosferei este exosfera. Temperatura acestui strat atinge 1000° C, aerul fiind foarte rarefiat.

Următorul strat al atmosferei este termosfera. Temperatura acestuia crește odată cu înălțimea, în medie fiind cuprinsă între 800-1000° C. Aerul este extrem de rarefiat, fiind compus din ioni, fapt pentru care acest nivel este numit și ionosferă. Termosfera reflectă undele radio.

Nivelul de sub termosferă este mezosfera, a cărei temperatură scade pe măsură ce înălțimea crește. La granița dintre mezosferă și termosferă se află cea mai rece zonă a atmosferei: -100 °C. În mezosferă, majoritatea meteorilor care ajung în atmosfera Pământului se topesc sau ard. La limita ei inferioară, temperatura atinge 10° C.

Stratul de sub mezosferă este stratosfera. Temperatura acestuia crește odată cu înălțimea datorită prezenței stratului de ozon care absoarbe energie, provocând încălzirea. La limita inferioară a stratosferei se ating -56° C.

Stratul inferior al atmosferei - și cel mai important - este troposfera. În doar cei 10-12 km grosime, troposfera conține 80% din masa atmosferei și aproape toată cantitatea de vapori de apă a acesteia. Aici au loc marea parte a fenomenelor meteorologice. Temperatura scade invers proporțional cu înălțimea. În troposferă zboară avioanele.

Dintre geosferele interne ale Pământului, scoarța este cea situată la exterior. În comparație cu crusta oceanică, cea terestră este mai groasă și are o compoziție mai variată. Partea superioară este bogată în silicați, în timp ce partea inferioară constă în roci de densitate mai mare, bogate în metale. Zona dintre scoarță și manta este numită discontinuitatea Mohorovičić, denumită şi Moho, unde are loc schimbarea vitezei și direcției undelor seismice.

Mantaua Pământului este alcătuită din două părți. Mantaua superioară se întinde până la aproximativ 700 km adâncime. Partea superioară a acesteia este solidă; împreună cu scoarța, formează litosfera.

Stratul topit aflat în partea inferioară a mantalei superioare este astenosfera. Mantaua inferioară este alcătuită din roci solide. Cantitatea de compuși metalici mai grei din mantaua inferioară crește odată cu adâncimea. Mantaua se întinde până la 2900 km sub suprafaţa Pământului, până la zona de graniță denumită discontinuitatea Gutenberg.

Sub manta se află nucleul Pământului, care de asemeni se împarte în două. Nucleul extern, lichid, constă în metale topite și se întinde până la o adâncime de 5150 km, până la zona de graniță denumită discontinuitatea Lehmann, care îl separă de nucleul intern solid, compus din fier și nichel.

Densitatea, temperatura și presiunea cresc odată cu adâncimea. În comparație cu presiunea care crește gradual cu adâncimea, creșterea densității nu este graduală, aceasta variind brusc în zonele de graniță (discontinuităţi). Rata de creștere a temperaturii este numită gradient geotermic. Valoarea medie a temperaturii crește cu 3° C la fiecare 100 de m adâncime, dar scade odată cu altitudinea, astfel că la 200 km adâncime, este de numai 0,5° C. În centrul Pământului, temperatura este cuprinsă între 5000-6000° C. Căldura formată în interiorul Pământului provine din descompunerea materialelor radioactive; pe măsură ce înaintează spre exterior, aceasta scade.

Suplimente asociate

Încrețire (nivel mediu)

Sub acțiunea forțelor de presiune laterale, straturile de rocă se încrețesc. Acesta este modul de formare al munților de încrețire.

Câmpul magnetic al Pământului

Polii nord și sud magnetici se găsesc în apropierea polilor nord și sud geografici.

Cum funcționează aspiratorul?

Aspiratorul creează un vid slab, colectând praful cu ajutorul aerului cu presiune mai mare care pătrunde aici.

Curiozități geografice - Geografia fizică

Animația prezintă câteva fenomene interesante din domeniul geografiei fizice.

Cutremur (seism)

Cutremurul este unul dintre cele mai devastatoare fenomene naturale de pe Terra.

Deriva continentelor pe scară geologică

De-a lungul istoriei Pământului, continentele au fost în continuă mișcare.

Efectul de seră

Activitatea umană constituie cauza intensificării efectului de seră care determină încălzirea globală.

Formarea Pământului și a Lunii

Animația prezintă modul de formare a Pământului și a Lunii.

Harta fundului mărilor

Marginile plăcilor tectonice pot fi observate pe fundul mărilor.

Izvoare hidrotermale oceanice

Izvoarele hidrotermale oceanice sunt fisuri în planșeul oceanic din care erupe apă geotermală.

Marte

Oamenii de știință sunt în căutarea unor eventuale urme de viață pe Marte.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică planetă din sistemul solar.

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Navigația prin satelit, GPS

Sistemul de navigație prin satelit constă din 24 de sateliți, dintre care doar 4 sunt necesari pentru determinarea poziției la un moment dat.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Plăci tectonice

Plăcile tectonice se deplasează una în funcție de alta.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Poluarea aerului

Animația prezintă principalele surse de poluare a aerului: poluarea agricolă, idustrială și urbană.

Sistemul de coordonate geografice (nivel mediu)

Sistemul de paralele și meridiane geografice ne permite să determinăm poziția oricărui punct de pe suprafața Pământului.

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Soarele

Diametrul Soarelui este de 109 mai mare decât cel al Pământului. Masa sa este compusă în principal din hidrogen.

Stratul de ozon

Stratul de ozon filtrează radiațiile ultraviolete dăunătoare, fiind astfel indispensabil vieții pe Pământ.

Structura Pământului (nivel începător)

Pământul este compus din mai multe strate sferice.

Tipuri de sateliți

Sateliții artificiali care orbitează în jurul Pământului sunt utilizați atât în scop civil, cât și în scop militar.

Tipuri de soluri (profiluri de sol)

Animația prezintă diferitele tipuri de soluri.

Topografia Pământului

Animația prezintă cei mai mari munți, cele mai mari câmpii, lacuri și deșerturi ale Pământului.

Tornade

Tornadele de scurtă durată dar extrem de puternice pot cauza daune foarte mari.

Venus

Venus este a doua planetă de la Soare și obiectul cel mai strălucitor de pe cerul nopții, după Lună.

Added to your cart.