Straturile pădurilor

Straturile pădurilor

Stratificarea pe verticală a pădurilor depinde de tipul acestora.

Biologie

Cuvinte cheie

stratificat, pădure tropicală, pădurea musonică, pădure de stejar, pădure de fag, pădure de pini, pădure, Junglă, strat baldachin, strat de arbust, strat ierbos, copac, peren, logare, floră, ecosistem, lemnos, biomuri, rezistent la umbră, concurs, liană, orhidee, epifit, frunze căzătoare, precipitații, plantă, biologie

Suplimente asociate

Animații

Pădurea tropicală

Pădurea musonică

Pădurea de stejar

Pădurea de fag

Pădurea de conifere

Biomuri (grafic)

Biomuri (floră)

Animație

Narațiune

Pădurea tropicală:

Pădurile tropicale se formează în regiunile cele mai bogate în precipitații (între 2000 şi 5000 mm pe an) și fără anotimpuri ale zonei calde. Sunt păduri veșnic verzi caracterizate printr-o mare diversitate de specii. Solul este sărac în substanțe nutritive deoarece acestea sunt absorbite de vegetația bogată și spălate de precipitații. Din cauza celor trei niveluri de coronament (superior, mediu și inferior) competiția pentru lumină este mare. În stratul arbustiv și cel erbaceu pătrunde puțină lumină, de aceea aici se găsesc plante tolerante la umbră.

Pădurea musonică:

În zonele vecine pădurilor tropicale din zona caldă se formează păduri musonice. Aceste suprafețe sunt caracterizate printr-o cantitate anuală de precipitații sub 2000 de mm și printr-un sezon secetos scurt. Din cauza celor două anotimpuri, copacii au frunze căzătoare. Coronamentul este mai puțin compact decât al pădurilor tropicale, stratul arbustiv și cel erbaceu fiind mai dezvoltate.

Pădurea de stejar:

În zonele temperate, unde cantitatea anuală de precipitații atinge 500 mm, cresc păduri temperate de foioase. Unul dintre tipurile acestora este pădurea de stejar. Unele tipuri de păduri de stejar au un singur strat de coronament, dar dacă în afara stejarilor mai cresc și alte specii de copaci, aceștia pot forma un strat inferior de coronament. Coronamentul pădurilor de stejari este relativ rar și este străbătut de multă lumină, de aceea stratul arbustiv și cel erbaceu sunt bine dezvoltate.

Pădurea de fag:

Pădurile de fag sunt caracteristice regiunilor mai reci ale zonei temperate, precum cele montane cu înălțimea de 600-800 m. Coronamentul dens al acestor păduri aflat la înălțimea de aproximativ 30 m este străbătut de puțină lumină. Din cauza competiției pentru lumină, copacii sunt înalți și drepți. Straturile arbustiv și erbaceu au vegetație rară, formată în principal din plante tolerante la umbră, plante de primăvară cu bulbi care înfloresc înainte de înfrunzirea copacilor.

Pădurea de conifere:

Este o pădure veșnic verde caracteristică zonei temperate reci. Înălțimea copacilor este de 30-40 de m, coronamentul este compact, străbătut de lumină puțină. Solul este sărac în substanțe nutritive deoarece temperatura rece și conținutul mare de ceară și rășină al acelor de conifere încetinește descompunerea generată de activitatea bacteriilor și a ciupercilor și formarea humusului. Din cauza umbrei și a solului sărac în substanțe nutritive, straturile arbustiv și erbaceu au vegetație rară.

Biomuri

În ambele emisfere ale Pământului se pot deosebi zona caldă, zona temperată și cea rece. Zona caldă este localizată în jurul Ecuatorului, între Tropicul Capricornului și Tropicul Racului. Zona temperată este localizată între latitudinile tropicelor și cercurilor polare. În cadrul acesteia se face distincție între zona temperată caldă, zona temperată propriu-zisă și temperată rece. Zona rece este localizată în regiunile polare.

În zona caldă și cea temperată, odată cu creșterea cantității de precipitații, deșerturile sunt înlocuite treptat de suprafețe ierboase și păduri. Pe măsură ce se înaintează către o climă mai rece, pe suprafețele ierboase și în păduri cade o cantitate mai mică de precipitații. Cauza este evaporarea mai redusă datorită căreia, plantele pot supraviețui și cu o cantitate mai mică de precipitații.

În zona caldă, cantitatea anuală de precipitații atinge și 5000 mm. Odată cu scăderea cantității de precipitații pădurile tropicale sunt înlocuite treptat de pădurile musonice, apoi de silvosavane și savane, iar acolo unde cantitatea de precipitații este mai mică de 200 mm, apar deșerturi.

Pe suprafețele cu cele mai bogate precipitații ale zonei temperate se găsesc pădurile pluviale temperate. Odată cu micșorarea cantității de precipitații, acestea sunt înlocuite de pădurile subtropicale veșnic verzi (dafin și sclerofite). Zonele temperate sunt caracterizate prin păduri de foioase și zone cu vegetație ierboasă. Zonele ierboase deșertice sunt numite stepe în Eurasia, pampas în America de Sud și preerii în America de Nord. Cele mai secetoase teritorii ale zonei temperate sunt acoperite de deșerturi temperate.

Pădurile zonei reci sunt pădurile boreale (taiga), care reprezintă cele mai întinse teritorii acoperite de păduri de conifere ale Pământului.

În zona rece (subpolară) se găsește tundra, unde cresc mușchi, licheni și arbuști pitici. Dincolo de cercurile polare se întind regiunile polare permanent acoperite cu zăpadă, unde plantele mai evoluate nu pot supraviețui.

Suplimente asociate

Despădurire

Despăduririle au un efect negativ asupra mediului înconjurător.

Zone climatice

Pământul este împărțit în zone geografice și climatice și de vegetație.

Nișă

În ecologie, termenul reprezintă ansamblul caracteristicilor ecologice care permit unei specii date să se integreze într-o biocenoză.

Castanul sălbatic

Animația prezintă variațiile sezoniere ale castanului sălbatic.

Circuitul oxigenului

Pe Pământ, oxigenul, element indispensabil majorității viețuitoarelor, se găsește într-un circuit continuu.

Etajarea climatică la munte

Climatul, proprietățile solului, flora și fauna se schimbă în zonele de munte în funcție de altitudine.

Pin de pădure

Una dintre speciile de conifere cele mai răspândite din Eurasia.

Schimbarea anotimpurilor (nivel mediu)

Datorită înclinării axei de rotație a Pământului, unghiul razelor solare variază de-a lungul unui an.

Sequoia gigant

Sequoia gigant este organismul viu cu cea mai mare masă din lume.

Stejarul

Pornind de la exemplul stejarului, animația prezintă variațiile sezoniere ale plantelor.

Arici

Pentru a se apăra, ariciul se face ghem, devenind astfel o minge de țepi.

Circulația atmosferică

Circulația atmosferică, cauzată de diferența de temperatură dintre zonele ecuatoriale și cele reci, este influențată de un număr de factori, precum rotația...

Ciupercile superioare

Talul unei ciuperci este format din hife.

Comparația ciupercilor comestibile şi otrăvitoare

Unele ciuperci pun viaţa în pericolsunt otrăvitoare, iar consumul lor poate provocaând intoxicaţii fatale pentru oameni, pe când altele constituie o sursă...

Ghețar (nivel mediu)

Ghețarul este o masă de gheață formată din zăpadă care se deplasează în mod constant și lent.

Termeni din geografia fizică

Animația prezintă cele mai importante forme de relief, apele de suprafață și reprezentarea simbolică a acestora.

Tipuri de soluri (profiluri de sol)

Animația prezintă diferitele tipuri de soluri.

Ciclul de viață al mușchilor și al ferigilor

Prin compararea ciclului de viață al mușchilor cu cel al ferigilor, animația prezintă ciclul de viață al plantelor.

Curenții oceanici

Circulația termohalină este un sistem global de curenți oceanici, care au o mare influență asupra climatului planetei noastre.

Plante de primăvară cu bulbi

Animația prezintă alcătuirea lalelelor, narciselor și ghioceilor.

Schimbarea anotimpurilor (nivel începător)

Datorită înclinării axei de rotație a Pământului, unghiul razelor solare variază de-a lungul unui an.

Added to your cart.