Programul de explorare a planetei Marte

Sondele spațiale și vehiculele robot examinează structura planetei Marte și eventualele urme de viață de pe aceasta.

Geografie

Cuvinte cheie

Marte, sondă spațială, Mariner, Viking, Mars Pathfinder, marsjáró, Spirit, Opportunity, Curiosity, urme de viață, unitate de amartizare, planetă, cursa apațială, NASA, spectroscopie, astronomie, cercetare spațială, geografie

Suplimente asociate

Animații

Mariner 9

panouri solare
cisterne pentru combustibil
motor de manevrare
antenă
radiometru infraroșu
cameră de luat vederi
spectrometru cu raze ultraviolete
spectrometru infraroșu

După Lună, pe Marte au fost trimise cele mai multe sonde spațiale. Începând cu anii 60 agențiile spațiale sovietice și cele americane au concurat pentru această planetă. Scopul cercetărilor a fost de a afla dacă este sau nu viață pe Marte.

Prima sondă trimisă pe Mar te a fost sonda sovietică Mars-1, care însă s-a defectat. Primele fotografii cu suprafața planetei (21 de fotografii alb-negru) au fost realizate de sonda Mariner-4.

Cea de-a noua sondă a seriei Mariner a reușit să intre pe orbita planetei devenind primul satelit artificial al lui Marte. Aceasta a descoperit numeroase formațiuni ale solului, ca de exemplu vulcanul Olympus Mons care, cu înălțimea sa de 25 km, este cel mai mare din sistemul solar.

Module de aterizare Viking

seismograf
antene
cisternă pentru combustibil
cromatograf de gaze cuplat cu un spectrometru de masă
stație meteorologică
camere foto panoramice (2)
dispozitiv pentru recoltarea probelor din sol
motor

Încercarea în anii 70 a modulelor de aterizare ale sondelor sovietice Mars-2 și Mars-3 de a ateriza pe Marte a eșuat. Mars-5 a fost cea care a reușit să intre pe orbita planetei și să efectueze măsurători. A 6-a și a 7-a sondă Mars au eșuat și ele.

Ceea ce nu a reușit sovieticilor a reușit în schimb americanilor: sondele Viking lansate de NASA au amartizat cu succes în anul 1976 și au examinat timp de mai mulți ani atmosfera și solul planetei. Au căutat și eventuale urme de viață pe planetă dar fără succes. Instrumentele sondei au examinat și mediul înconjurător al planetei Marte, precum temperatura, direcția și viteza vântului și presiunea atmosferică. S-au găsit diferențe semnificative între climatul emisferei nordice și cel al emisferei sudice a planetei.

Vehicule robot

burghiu pentru piatră
spectrometru de raze X
spectrometrul Mössbauer
camere de navigare
cameră foto panoramică
antenă UHF
antenă omnidirecțională
panouri solare
antenă direcțională

În anul 1997, a amartizat sonda spațială Mars Pathfinder care transporta primul vehicul marțian, primul robot rover. Vehiculul a fost proiectat pentru a străbate un drum de câteva sute de metri. A funcționat timp de 3 luni.

În anul 2004, au fost trimise pe Marte sonde gemene. Roboții Spirit și Opportunity au căutat dovezi ale existenței în trecut a apei pe Marte. Roboții au fost proiectați pentru o durată de viață de 90 de zile, dar Spirit a funcționat 7 ani, timp în care a parcurs 7 km, a transmis 124.000 de fotografii, și a examinat 93 de eșantioane de rocă înainte de a se împotmoli în dune de nisip. Opportunity este activ și în prezent.

Marte

Animație

Construcţie (Curiosity)

chem-cam - Cameră video chimică. Iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.
braț robotic - Conține instrumente care examinează rocile (cameră foto de înaltă rezoluție, cameră spectroscopică, burghiu pentru forare). Duce eșantioane de rocă la instrumentele aflate în interiorul vehiculului pentru examinări ulterioare.
antenă - Servește la asigurarea comunicării cu robotul (direcționare, transmitere de date).
catarg - Are atașate camere video și instrumente meteorologice.
camere principale
instrumente metorologice

Sarcinile principale ale robotului Curiosity sunt de a cerceta eventualele urme de apă și de viață pe planeta Marte și de a efectua pregătirile pentru zborul pe Marte al omenirii.

Robotul Curiosity a fost lansat de NASA la 11 noiembrie 2011. Amartizarea a avut loc la 6 august 2012 în craterul Gale care are un diametru de 150 km.

Amartizarea complet automatizată, extrem de complexă și riscantă a fost denumită „cele șapte minute de groază”. După ce modulul de aterizare a intrat în atmosfera planetei Marte a început frânarea. Când robotul a ajuns la altitudinea de 10 km, s-a deschis parașuta supersonică, iar la altitudinea de 7 km s-a desprins scutul termic. După frânarea necesară s-a desprins și carcasa de protecție. Macaraua spațială a continuat să coboare lent, apoi, de la înălțimea de 20 de metri, a coborât robotul Curiosity pe suprafața planetei.

Curiosity analizează rocile folosind instrumente de cea mai înaltă tehnologie. Unul dintre instrumente este camera video chimică, chemcam, care iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.

În septembrie 2012, Curiosity a descoperit albia străveche a unui râu, ceea ce demonstrează că pe Marte a existat cândva apă lichidă, condiția primordială a apariției vieții.

Părţile componente ale modulului de aterizare

modul de aterizare - În interiorul acestuia se află macaraua spațială și robotul Curiosity.
macara spaţială - Se afla în interiorul modulului de aterizare împreună cu robotul (vehiculul de tip rover). Sarcina sa a fost de a coborî robotul pe suprafața planetei.
vehiculul spaţial Curiosity - Laborator mobil dotat cu instrumente de înaltă tehnologie.

Aterizarea lui Curiosity

Narațiune

Cercetarea planetei Marte este importantă din mai multe puncte de vedere. Pe suprafața planetei Marte a existat probabil cândva apă sub formă lichidă, ceea ce ar fi putut fi un mediu adecvat pentru apariția vieții. În plus, planeta ar putea fi propice pentru înființarea coloniilor umane.

Urmele de viață și de apă de pe Marte sunt cercetate intensiv încă din anii 70. Sonda spațială Mariner 4 lansată de Statele Unite ale Americii a zburat în 1965 pe lângă planeta Marte și a realizat primele fotografii de aproape ale planetei roșii.

În anul 1971 a fost lansată sonda Mariner 9 care a fost primul vehicul spațial pe care omul l-a instalat pe orbita altei planete. Din noiembrie 1971 până în octombrie 1972 a realizat mai mult de 7000 de fotografii cu suprafața și fenomenele atmosferice ale planetei Marte și cu cei doi sateliți ai săi. A descoperit numeroase forme de relief, ca de ex. vulcanul Olympus Mons cu înălțimea de 25 de km, acesta fiind cel mai mare vulcan cunoscut al sistemului solar, precum și albii de râuri secate și canioane.

În timpul războiului rece, între Uniunea Sovietică și Statele Unite s-a instalat o competiție acerbă în cercetarea spațiului cosmic. În 1976 agenția spațială a Statelor Unite, NASA, a reușit să transporte pe planeta roșie modulele de aterizare ale sondelor Viking 1 și 2, în timp ce experimentele asemănătoare ale Uniunii Sovietice s-au soldat cu eșec. Sondele Viking au examinat ani de-a rândul atmosfera, fenomenele meteorologice și suprafața planetei. Au căutat de asemenea și urme de viață dar rezultatele au fost ambigue.

Următoarea generație a instrumentelor de cercetare a planetei Marte este reprezentată de vehiculele robot. Sonda Mars Pathfinder, care a transportat primul vehicul robot, a amartizat în 1997. Deși vehiculul a fost proiectat pentru a funcționa cel mult o lună, a funcționat trei luni. Roboții Spirit și Opportunity au fost proiectați pentru o durată de viață de 90 de zile. Spirit a funcționat 7 ani, timp în care a parcurs 7 km, a transmis 124 000 de fotografii, și a examinat 93 de eșantioane de rocă înainte de a se împotmoli într-o dună de nisip. Opportunity este activ și în prezent.

Sarcinile principale ale robotului Curiosity sunt de a cerceta eventualele urme de apă și de viață pe planeta Marte și de a efectua pregătirile pentru zborul pe Marte al omenirii.
Robotul Curiosity a fost lansat de NASA la 11 noiembrie 2011. Amartizarea a avut loc la 6 august 2012 în craterul Gale, care are un diametru de 150 de km.

Amartizarea complet automatizată, extrem de complexă și riscantă a fost denumită „cele șapte minute de groază”. După ce modulul de aterizare a intrat în atmosfera planetei Marte a început frânarea. Când robotul a ajuns la altitudinea de 10 km, s-a deschis parașuta supersonică, iar la altitudinea de 7 km s-a desprins scutul termic. După frânarea necesară s-a desprins și carcasa de protecție. Macaraua spațială a continuat să coboare lent, apoi, de la înălțimea de 20 de metri, a coborât robotul Curiosity pe suprafața planetei.

Curiosity analizează rocile folosind instrumente de cea mai înaltă tehnologie. Unul dintre instrumente este camera video chimică, chemcam, care iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.

În septembrie 2012, Curiosity a descoperit albia străveche a unui râu, ceea ce demonstrează că pe Marte a existat cândva apă lichidă, condiția primordială a apariției vieții.