Programul de explorare a planetei Marte

Programul de explorare a planetei Marte

Sondele spațiale și vehiculele robot examinează structura planetei Marte și eventualele urme de viață de pe aceasta.

Geografie

Cuvinte cheie

Marte, sondă spațială, Mariner, Viking, Mars Pathfinder, marsjáró, Spirit, Opportunity, Curiosity, urme de viață, unitate de amartizare, planetă, cursa apațială, NASA, spectroscopie, astronomie, cercetare spațială, geografie

Suplimente asociate

Animații

Mariner 9

  • panouri solare
  • cisterne pentru combustibil
  • motor de manevrare
  • antenă
  • radiometru infraroșu
  • cameră de luat vederi
  • spectrometru cu raze ultraviolete
  • spectrometru infraroșu

După Lună, pe Marte au fost trimise cele mai multe sonde spațiale. Începând cu anii 60 agențiile spațiale sovietice și cele americane au concurat pentru această planetă. Scopul cercetărilor a fost de a afla dacă este sau nu viață pe Marte.

Prima sondă trimisă pe Mar te a fost sonda sovietică Mars-1, care însă s-a defectat. Primele fotografii cu suprafața planetei (21 de fotografii alb-negru) au fost realizate de sonda Mariner-4.

Cea de-a noua sondă a seriei Mariner a reușit să intre pe orbita planetei devenind primul satelit artificial al lui Marte. Aceasta a descoperit numeroase formațiuni ale solului, ca de exemplu vulcanul Olympus Mons care, cu înălțimea sa de 25 km, este cel mai mare din sistemul solar.

Module de aterizare Viking

  • seismograf
  • antene
  • cisternă pentru combustibil
  • cromatograf de gaze cuplat cu un spectrometru de masă
  • stație meteorologică
  • camere foto panoramice (2)
  • dispozitiv pentru recoltarea probelor din sol
  • motor

Încercarea în anii 70 a modulelor de aterizare ale sondelor sovietice Mars-2 și Mars-3 de a ateriza pe Marte a eșuat. Mars-5 a fost cea care a reușit să intre pe orbita planetei și să efectueze măsurători. A 6-a și a 7-a sondă Mars au eșuat și ele.

Ceea ce nu a reușit sovieticilor a reușit în schimb americanilor: sondele Viking lansate de NASA au amartizat cu succes în anul 1976 și au examinat timp de mai mulți ani atmosfera și solul planetei. Au căutat și eventuale urme de viață pe planetă dar fără succes. Instrumentele sondei au examinat și mediul înconjurător al planetei Marte, precum temperatura, direcția și viteza vântului și presiunea atmosferică. S-au găsit diferențe semnificative între climatul emisferei nordice și cel al emisferei sudice a planetei.

Vehicule robot

  • burghiu pentru piatră
  • spectrometru de raze X
  • spectrometrul Mössbauer
  • camere de navigare
  • cameră foto panoramică
  • antenă UHF
  • antenă omnidirecțională
  • panouri solare
  • antenă direcțională

În anul 1997, a amartizat sonda spațială Mars Pathfinder care transporta primul vehicul marțian, primul robot rover. Vehiculul a fost proiectat pentru a străbate un drum de câteva sute de metri. A funcționat timp de 3 luni.

În anul 2004, au fost trimise pe Marte sonde gemene. Roboții Spirit și Opportunity au căutat dovezi ale existenței în trecut a apei pe Marte. Roboții au fost proiectați pentru o durată de viață de 90 de zile, dar Spirit a funcționat 7 ani, timp în care a parcurs 7 km, a transmis 124.000 de fotografii, și a examinat 93 de eșantioane de rocă înainte de a se împotmoli în dune de nisip. Opportunity este activ și în prezent.

Marte

Animație

Construcţie (Curiosity)

  • chem-cam - Cameră video chimică. Iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.
  • braț robotic - Conține instrumente care examinează rocile (cameră foto de înaltă rezoluție, cameră spectroscopică, burghiu pentru forare). Duce eșantioane de rocă la instrumentele aflate în interiorul vehiculului pentru examinări ulterioare.
  • antenă - Servește la asigurarea comunicării cu robotul (direcționare, transmitere de date).
  • catarg - Are atașate camere video și instrumente meteorologice.
  • camere principale
  • instrumente metorologice

Sarcinile principale ale robotului Curiosity sunt de a cerceta eventualele urme de apă și de viață pe planeta Marte și de a efectua pregătirile pentru zborul pe Marte al omenirii.

Robotul Curiosity a fost lansat de NASA la 11 noiembrie 2011. Amartizarea a avut loc la 6 august 2012 în craterul Gale care are un diametru de 150 km.

Amartizarea complet automatizată, extrem de complexă și riscantă a fost denumită „cele șapte minute de groază”. După ce modulul de aterizare a intrat în atmosfera planetei Marte a început frânarea. Când robotul a ajuns la altitudinea de 10 km, s-a deschis parașuta supersonică, iar la altitudinea de 7 km s-a desprins scutul termic. După frânarea necesară s-a desprins și carcasa de protecție. Macaraua spațială a continuat să coboare lent, apoi, de la înălțimea de 20 de metri, a coborât robotul Curiosity pe suprafața planetei.

Curiosity analizează rocile folosind instrumente de cea mai înaltă tehnologie. Unul dintre instrumente este camera video chimică, chemcam, care iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.

În septembrie 2012, Curiosity a descoperit albia străveche a unui râu, ceea ce demonstrează că pe Marte a existat cândva apă lichidă, condiția primordială a apariției vieții.

Părţile componente ale modulului de aterizare

  • modul de aterizare - În interiorul acestuia se află macaraua spațială și robotul Curiosity.
  • macara spaţială - Se afla în interiorul modulului de aterizare împreună cu robotul (vehiculul de tip rover). Sarcina sa a fost de a coborî robotul pe suprafața planetei.
  • vehiculul spaţial Curiosity - Laborator mobil dotat cu instrumente de înaltă tehnologie.

Aterizarea lui Curiosity

Narațiune

Cercetarea planetei Marte este importantă din mai multe puncte de vedere. Pe suprafața planetei Marte a existat probabil cândva apă sub formă lichidă, ceea ce ar fi putut fi un mediu adecvat pentru apariția vieții. În plus, planeta ar putea fi propice pentru înființarea coloniilor umane.

Urmele de viață și de apă de pe Marte sunt cercetate intensiv încă din anii 70. Sonda spațială Mariner 4 lansată de Statele Unite ale Americii a zburat în 1965 pe lângă planeta Marte și a realizat primele fotografii de aproape ale planetei roșii.

În anul 1971 a fost lansată sonda Mariner 9 care a fost primul vehicul spațial pe care omul l-a instalat pe orbita altei planete. Din noiembrie 1971 până în octombrie 1972 a realizat mai mult de 7000 de fotografii cu suprafața și fenomenele atmosferice ale planetei Marte și cu cei doi sateliți ai săi. A descoperit numeroase forme de relief, ca de ex. vulcanul Olympus Mons cu înălțimea de 25 de km, acesta fiind cel mai mare vulcan cunoscut al sistemului solar, precum și albii de râuri secate și canioane.

În timpul războiului rece, între Uniunea Sovietică și Statele Unite s-a instalat o competiție acerbă în cercetarea spațiului cosmic. În 1976 agenția spațială a Statelor Unite, NASA, a reușit să transporte pe planeta roșie modulele de aterizare ale sondelor Viking 1 și 2, în timp ce experimentele asemănătoare ale Uniunii Sovietice s-au soldat cu eșec. Sondele Viking au examinat ani de-a rândul atmosfera, fenomenele meteorologice și suprafața planetei. Au căutat de asemenea și urme de viață dar rezultatele au fost ambigue.

Următoarea generație a instrumentelor de cercetare a planetei Marte este reprezentată de vehiculele robot. Sonda Mars Pathfinder, care a transportat primul vehicul robot, a amartizat în 1997. Deși vehiculul a fost proiectat pentru a funcționa cel mult o lună, a funcționat trei luni. Roboții Spirit și Opportunity au fost proiectați pentru o durată de viață de 90 de zile. Spirit a funcționat 7 ani, timp în care a parcurs 7 km, a transmis 124 000 de fotografii, și a examinat 93 de eșantioane de rocă înainte de a se împotmoli într-o dună de nisip. Opportunity este activ și în prezent.

Sarcinile principale ale robotului Curiosity sunt de a cerceta eventualele urme de apă și de viață pe planeta Marte și de a efectua pregătirile pentru zborul pe Marte al omenirii.
Robotul Curiosity a fost lansat de NASA la 11 noiembrie 2011. Amartizarea a avut loc la 6 august 2012 în craterul Gale, care are un diametru de 150 de km.

Amartizarea complet automatizată, extrem de complexă și riscantă a fost denumită „cele șapte minute de groază”. După ce modulul de aterizare a intrat în atmosfera planetei Marte a început frânarea. Când robotul a ajuns la altitudinea de 10 km, s-a deschis parașuta supersonică, iar la altitudinea de 7 km s-a desprins scutul termic. După frânarea necesară s-a desprins și carcasa de protecție. Macaraua spațială a continuat să coboare lent, apoi, de la înălțimea de 20 de metri, a coborât robotul Curiosity pe suprafața planetei.

Curiosity analizează rocile folosind instrumente de cea mai înaltă tehnologie. Unul dintre instrumente este camera video chimică, chemcam, care iradiază roca examinată cu laser cu infraroșu. Sub acțiunea impulsului laserului, o cantitate mică de materie se evaporă, componența acesteia fiind examinată de cameră prin spectroscopie.

În septembrie 2012, Curiosity a descoperit albia străveche a unui râu, ceea ce demonstrează că pe Marte a existat cândva apă lichidă, condiția primordială a apariției vieții.

Suplimente asociate

Calea Lactee

Galaxia noastră are un diametru de 100 000 de ani-lumină. Soarele este una dintre cele peste 100 de miliarde de stele ale Căii Lactee.

Evoluția Sistemului Solar

Soarele și planetele s-au format în urmă cu 4,5 miliarde de ani prin condensarea unui nor de parf.

Marte

Oamenii de știință sunt în căutarea unor eventuale urme de viață pe Marte.

Sistemul solar; orbite planetare

Opt planete gravitează în jurul Soarelui pe o orbită eliptică.

Planete, dimensiuni

Planetele interioare ale sistemului solar sunt planete telurice, în timp ce planetele exterioare, sunt giganți gazoși.

Telescopul spațial Hubble

Telescopul spațial Hubble orbitează în afara atmosferei terestre, din acest motiv imaginile luate de acesta nu sunt perturbate de turbulențele atmosferice.

Vecinii noștri cosmici

Prezentarea vecinilor noștri cosmici apropiați sau îndepărtați, de la sistemul solar la stele și galaxii.

Curiozități din astronomie

Animația prezintă câteva dintre curiozitățile sistemului nostru solar.

Naveta spațială Space Shuttle

Space Shuttle era un tip de navetă spațială reutilizabilă cu echipaj uman, dezvoltată de NASA.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Saturn

Saturn este a doua planetă ca mărime din sistemul solar, ușor de recunoscut după inelele sale.

Sistemul Pluto-Charon

Charon este cel mai mare satelit al planetei Pluto.

Telescopul spațial Kepler

Telescopul spațial Kepler a fost lansat de NASA pentru a descoperi planete de tipul Pământului, care se învârt în jurul altor stele.

Venus

Venus este a doua planetă de la Soare și obiectul cel mai strălucitor de pe cerul nopții, după Lună.

Zborul lui Iuri Gagarin în spaţiu (1961)

Iuri Gagarin a fost primul om din lume ajuns în spaţiu la 12 aprilie 1961.

Jupiter

Jupiter este cea mai mare planetă din Sistemul Solar, având o masă de două ori și jumătate mai mare decât masa tuturor celorlalte planete laolaltă.

Legile lui Kepler

Cele trei legi care descriu mișcările planetelor în jurul Soarelui au fost enunțate de astronomul german Johannes Kepler.

Mercur

Mercur este planeta cea mai apropiată de Soare și cea mai mică planetă din sistemul solar.

Misiunea Dawn

Studierea protoplanetelor Vesta şi Ceres oferă informaţii despre formarea planetelor alcătuite din rocă precum şi despre istoria timpurie a sistemului solar.

Misiunea New Horizons (Orizonturi Noi)

Sonda spațială New Horizons a fost lansată în 2006 pentru a cerceta planeta Pluto și centura Kuiper.

Navigația prin satelit, GPS

Sistemul de navigație prin satelit constă din 24 de sateliți, dintre care doar 4 sunt necesari pentru determinarea poziției la un moment dat.

Neptun

Neptun este cea mai îndepărtată planetă de Soare și cea mai mică planetă gazoasă din Sistemul Solar.

Sondele spațiale Voyager

Sondele spațiale Voyager au fost primele obiecte create de om care au ajuns în afara sistemului solar. Ele strâng date despre spațiul cosmic și au la bord...

Sputnik 1 (1957)

Satelitul dezvoltat de Uniunea Sovietică a fost prima navă spaţială lansată în spaţiul cosmic (octombrie, 1957).

Stația Spațială Internațională

Stația Spațială Internațională este o stație spațială locuibilă, la construcția căreia au participat 16 state.

Tipuri de sateliți

Sateliții artificiali care orbitează în jurul Pământului sunt utilizați atât în scop civil, cât și în scop militar.

Uranus

Uranus este o planetă gazoasă și a șaptea planetă de la Soare.

Aselenizare: 20 iulie 1969

Neil Armstrong, unul din membrii echipajului Apollo-11 a fost primul om care a pus piciorul pe Lună.

Evoluția mecanicii cerești

Animația prezintă activitatea științifică a astronomilor și fizicienilor ale căror cercetări au influențat imaginea noastră despre univers.

Imponderabilitate

În traiectoria sa, o navă spațială este în mod constant în cădere liberă.

Misiunea Apollo 15 (Vehiculul Lunar Rover)

Animația prezintă vehiculul lunar folosit în misiunea Apollo 15.

Added to your cart.