Mecanismul vederii

Mecanismul vederii

Curbura cristalinului se modifică în funcție de distanța la care se află obiectul pe care îl privim, ceea ce asigură o vedere clară.

Biologie

Cuvinte cheie

ochi, imagistică, vedere, organ senzorial, nervul optic, miopie, prezbiție, acuitate vizuală, viziune de culoare, problemă de vedere, iris, pupilă, lentilă, corp ciliar, cornee, corp vitros, macula lutea, scotom, sclerotică, coroidă, membrana neuronală, cortex vizual, camera anterioară, stimul, lumină, celule cu con, celule cu bastonașe, pigment, receptor, impuls, ochelari, lentile de contact, om, biologie

Suplimente asociate

Animații

Anatomia ochiului

  • iris - Este continuarea coroidei. Musculatura netedă asigură adaptarea pupilei la condițiile de luminozitate: la lumină puternică, pupila se contractă, la lumină slabă, pupila se dilată. Conține pigmenți care dau culoarea ochilor specifică fiecărui individ.
  • pupila - Este diafragma ochiului care reglează cantitatea de lumină care ajunge pe retină. Cu ajutorul mușchilor netezi ai irisului, la lumină puternică se contractă, iar la lumină slabă se dilată. Reflexul pupilar este necondiționat, centrul său fiind în trunchiul cerebral. Din această cauză, dacă reflexul pupilar al bolnavului nu funcționează normal, acesta poate indica o afecțiune a trunchiului cerebral.
  • cristalin - Este o lentilă biconvexă, a cărei distanță focală se poate schimba. La vederea de aproape, datorită flexibilității sale, se bombează, în timp ce la vederea la distanță se aplatizează sub acțiunea ligamentelor suspensoare ale cristalinului. Astfel, pe retină se formează o imagine clară. Cu timpul, flexibilitatea cristalinului se diminuează, de aceea la o vârstă mai înaintată, vederea de aproape (care necesită bombarea cristalinului), devine mai dificilă: este vorba de prezbitismul apărut odată cu înaintare în vârstă. În cazul cataractei, cristalinul devine opac, ceea ce poate duce inclusiv la orbire.
  • ligamente suspensoare ale cristalinului - Fixează cristalinul și urmăresc acțiunea mușchilor ciliari. La vederea de aproape, ligamentele suspensoare ale cristalinului se detensionează și datorită flexibilității sale, cristalinul se bombează. La vederea la distanță, mușchii corpului ciliar se detensionează, ligamentele suspensoare ale cristalinului sunt puse în tensiune și aplatizează cristalinul.
  • corp ciliar - Este continuarea coroidei. Musculatura netedă (mușchii ciliari) asigură adaptarea cristalinului la distanța la care se află obiectul vizualizat. La vederea de aproape, mușchii ciliari se contractă, ligamentele suspensoare ale cristalinului se relaxează și, datorită flexibilității sale, cristalinul se bombează. La vederea la distanță, mușchii ciliari se relaxează, ligamentele suspensoare ale cristalinului sunt puse în tensiune și aplatizează cristalinul. Deci musculatura corpului ciliar lucrează în cadrul vederii de aproape, ceea ce obosește ochiul. Putem ajuta mușchii corpului ciliar să se odihnească dacă privim la distanță din când în când.
  • cornee - Este prelungirea sclerei. Este un strat transparent, la nivelul căruia lumina care pătrunde în ochi suferă procesul cel mai intens de refracție pe suprafața dintre cornee și atmosferă.
  • camera anterioară - Conține umoarea apoasă. Dacă se produce prea multă umoare apoasă, apare hipertensiunea oculară ce duce la glaucom, care în cazuri grave, poate conduce la orbire deoarece creșterea tensiunii oculare poate provoca distrugerea retinei.
  • corp vitros - Substanță transparentă, gelatinoasă, numită și umoare vitroasă. Lumina ajunge la retină prin corpul vitros.
  • pata gallbenă (macula lutea) - Zona de la nivelul retinei responsabilă de acuitatea vizuală. Aici se formează imaginea inversată și micșorată a obiectelor. În centrul maculei se află doar celule cu conuri, iar spre periferie crește numărul celulelor cu bastonașe.
  • pata oarbă - Acesta este locul de emergență a nervului optic din globul ocular. Nu conține celule receptoare (cu conuri și bastonașe), de aceea la acest nivel nu se formează imagini. Noi nu percepem pata oarbă, es este „compensată” de creierul nostru astfel încât să percepem o imagine completă.
  • sclera - Suprafață foarte rezistentă, continuarea sa în partea din faţă a ochiului fiind corneea.
  • coroidă - Vasele sanguine care o străbat asigură rol nutritiv pentru țesuturile oculare. Se continuă în partea din din față a ochiului cu corpul ciliar și irisul.
  • retină - Conține celule receptoare, denumite conuri și bastonașe. Pe suprafața retinei se află pata galbenă (macula lutea), responsabilă de acuitatea vizuală. Pata oarbă este locul de emergență al nervului optic, aici nu se găsesc conuri și bastonașe.
  • nerv optic - Cunoscut și ca al doilea nerv cranian. Transmite creierului impulsurile produse de celulele receptoare de la nivelul retinei.

Formarea unei imagini

  • cristalin - Este o lentilă biconvexă, a cărei distanță focală se poate schimba. La vederea de aproape, datorită flexibilității sale, se bombează, în timp ce la vederea la distanță se aplatizează sub acțiunea ligamentelor suspensoare ale cristalinului. Astfel, pe retină se formează o imagine clară. Cu timpul, flexibilitatea cristalinului se diminuează, de aceea la o vârstă mai înaintată, vederea de aproape (care necesită bombarea cristalinului), devine mai dificilă: este vorba de prezbitismul apărut odată cu înaintare în vârstă. În cazul cataractei, cristalinul devine opac, ceea ce poate duce inclusiv la orbire.
  • retină - Conține celule receptoare, denumite conuri și bastonașe. Pe suprafața retinei se află pata galbenă (macula lutea), responsabilă de acuitatea vizuală. Pata oarbă este locul de emergență al nervului optic, aici nu se găsesc conuri și bastonașe.
  • imagine inversată micșorată
  • obiect îndepărtat
  • obiect apropiat

Animație

  • cristalin - Este o lentilă biconvexă, a cărei distanță focală se poate schimba. La vederea de aproape, datorită flexibilității sale, se bombează, în timp ce la vederea la distanță se aplatizează sub acțiunea ligamentelor suspensoare ale cristalinului. Astfel, pe retină se formează o imagine clară. Cu timpul, flexibilitatea cristalinului se diminuează, de aceea la o vârstă mai înaintată, vederea de aproape (care necesită bombarea cristalinului), devine mai dificilă: este vorba de prezbitismul apărut odată cu înaintare în vârstă. În cazul cataractei, cristalinul devine opac, ceea ce poate duce inclusiv la orbire.
  • retină - Conține celule receptoare, denumite conuri și bastonașe. Pe suprafața retinei se află pata galbenă (macula lutea), responsabilă de acuitatea vizuală. Pata oarbă este locul de emergență al nervului optic, aici nu se găsesc conuri și bastonașe.
  • imagine inversată micșorată
  • obiect îndepărtat
  • obiect apropiat

Narațiune

Lumina care pătrunde în ochiul nostru este refractată la nivelul corneei și a cristalinului. Fiind flexibil, cristalinul se poate bomba, ceea ce face posibilă focalizarea.

Pata galbenă de pe retină, sau macula lutea reprezintă aria responsabilă de acuitatea vizuală. Când focalizăm un obiect, imaginea inversată și micșorată a acestuia se formează aici. Dacă obiectul se află la distanță, cristalinul se aplatizează, deoarece trebuie să refracte lumina într-o măsură mai mică.

Când focalizăm un obiect apropiat, razele de lumină sunt mai coezive, astfel încât în cazul în care cristalinul ar fi plat, imagina s-ar forma în spatele retinei. Din această cauză, cristalinul se bombează, refractă lumina într-o măsură mai mare și pe retină se proiectează o imagine clară.

Suplimente asociate

Corecţia vederii

Miopia şi prezbitismul pot fi corectate prin utilizarea lentilelor concave și convexe.

Ochiul uman

Ochiul este unul din cele mai importante organe de simț. Sub acțiunea luminii, receptorii săi vizuali produc impulsuri electrice.

Diversitatea organelor sensibile la lumină

De-a lungul evoluției s-au dezvoltat mai multe tipuri de organe de vedere, independent unul de celălalt.

Cecitate cromatică (daltonism)

Incapacitatea de a diferenția anumite nuanțe coloristice se numește cecitate cromatică sau daltonism.

Cum funcționează aparatul de fotografiat digital?

Animația prezintă structura și modul de funcționare al aparatelor de fotografiat digitale.

Cum funcționează aparatul de proiecție cinematografică?

Animația prezintă structura și principiul de funcționare al aparatelor de proiecție cinematografică tradiționale.

Gustul

Receptorii gustativi transformă stimulii chimici în semnale electrice.

Infecția urechii medii (otită medie)

Animația prezintă simptomele și tratamentul otitei medii seroase.

Nasul şi mecanismul mirosului

Sub efectul mirosurilor, receptorii olfactivi produc semnale electrice.

Reflexia și refracția luminii

O rază de lumină este reflectată sau refractată la suprafața de separare dintre două medii cu indici de refracție diferiți.

Senzația de echilibru

Urechea internă detectează mișcarea capului și poziția acestuia în spațiu.

Straturile pielii, senzații cutanate

Pielea, învelișul exterior al corpului nostru, este compusă din trei straturi și anume epidermul, dermul și hipodermul.

Telescoape optice

Animația prezintă principalele telescoapele refractoare și reflectoare folosite în observațiile astronomice.

Urechea și mecanismul auzului

Urechea captează undele sonore din aer și le transformă în impulsuri electrice care sunt procesate de creier.

Instrumente optice

Astăzi, există o gamă largă de instrumente optice, variind de la microscoape la telescoape.

Iluzie optică

Iluzia optică reprezintă perceperea eronată a unei imagini.

Added to your cart.