Funcţionarea tunului (secolul al XVIII-lea)

Funcţionarea tunului (secolul al XVIII-lea)

Tunul a fost o armă de foc importantă a epocii moderne folosită atât pe uscat cât și în apă.

Istorie

Cuvinte cheie

tun, funcționarea tunului, artilerie, șenilă, ghiulea, praf de pușcă, focos, făclie, arme, Perioada modernă, forță de împingere, dop

Suplimente asociate

Animații

Artilerie

Armă de foc montată pe afet

Tunul este o armă de artilerie din categoria armelor de foc cu ţeavă. Istoria lui este strâns legată de utilizarea prafului negru de puşcă inventat de către chinezi. În Europa a ajuns probabil prin intermediul arabilor şi mongolilor.

Una dintre primele utilizări atestate ale artileriei a fost în Războiul de 100 de Ani dintre englezi şi francezi. La început, tunul a fost întrebuințat la asedierea fortificațiilor şi a cetăţilor. Mai târziu, a apărut şi pe câmpul de bătălie, unde era utilizat pentru împrăştierea liniilor inamice.

În secolul al XVI-lea tunurile și-au făcut apariția şi pe navele de război, ajungând, prin intermediul cuceritorilor, în aproape toate colţurile Pământului. De-a lungul timpului, masa tunurilor a scăzut, însă randamentul lor a crescut (în primul rând datorită apariţiei oţelului). Această armă de artilerie este utilizată și în zilele noastre de armatele moderne.

Focul de tun

Structura tunului

  • ţeava tunului
  • afet
  • focos
  • orificiul ţevii

Structură şi funcţionare

Principalul element constitutiv al tunului era ţeava, fabricată la început din bronz, apoi din cupru, iar mai târziu din fier. În secolul al XIX-lea oţelul reprezenta materia primă de bază utilizată la turnarea tunurilor. Tipurile de tunuri construite de-a lungul secolelor variază în funcție de lungimea și diametrul țevii.

O altă parte componentă importantă a tunului este structura de suport (afetul). De-a lungul timpului, au apărut mai multe tipuri de afeturi, în funcţie de scopul utilizării armei. Principalele tipuri de afeturi sunt afetul mobil şi cel fix.

Pentru încărcarea tunului era necesară mai mai întâi introducerea prafului de puşcă în țeavă, urmată de introducerea proiectilului (ghiuleaua). La urmă se adăuga un strat de acoperire, un dop.

Aprinderea focosului făcea pulberea să explodeze. Forța exploziei propulsa proiectilul, aruncându-l din țeavă cu viteză mare. Proiectilul avea o traiectorie orizontală și cădea la o distanță mare de tun.

Secţiune prin tun

  • ţeava tunului
  • afet
  • praf negru de puşcă
  • gura ţevii
  • ghiulea
  • dop
  • focos
  • orificiul ţevii
  • îndesător
  • polonic pentru pulbere
  • făclie

Funcţionarea tunului

Narațiune

Pentru a aprinde tunul se turna praful de puşcă în ţeavă. Praful de puşcă era apoi închis și presat cu un dop introdus cu un îndesător. La urmă se introducea proiectilul și un alt dop de închidere. Ultimul pas era introducerea în orificiul țevii a unui focos și aprinderea acestuia cu o făclie. Explozia prafului de puşcă exercita o forţă de propulsie atât de puternică asupra proiectilului, încât acesta părăsea ţeava cu viteză mare, ceea ce uneori determina ricoșarea tunului, în caz că acesta nu era fixat bine.

Suplimente asociate

Tun naval (secolul al XVII-lea)

După succesul lor pe teren, tunurile au apărut şi în războaiele navale.

Țarul Petru I al Rusiei cu soţia lui

Influenţat de Europa de Vest, ţarul a început modernizarea Imperiului Rus prin introducerea unor reforme.

Arme (Primul Război Mondial)

Datorită apariţiei de noi arme, Primul Război Mondial a adus schimbări majore în tehnologia militară.

Bastilia (Paris, secolul al XVIII-lea)

Inchisoare pariziană devenită legendară după revoluția din 1789.

Complexul Castelului Mir (secolul al XVII-lea)

Complexul Castelului Mir din orașul Mir, Belarus, a fost construit în stil gotic-renascentist.

Fortăreața de care husită

Folosirea carelor de luptă a fost ridicată la grad de măiestrie de husiți în secolul al XV-lea.

Fortăreaţa Nizwa (Oman, secolul al XVII-lea)

Turnul circular al celei mai mari fortărețe din Peninsula Arabă dispunea de un sistem de apărare ingenios.

Invențiile lui Leonardo da Vinci - Arme de artilerie

Leonardo a proiectat și o gama largă de arme de artilerie.

Invențiile lui Leonardo da Vinci - Car de luptă acoperit ( în jur de 1485)

Carul de luptă acoperit îndeplinea toate cerințele câmpului de luptă: siguranță, mobilitate, putere mare de foc.

Războaiele napoleoniene

Napoleon I, care s-a autoîncoronat împărat al Franței, a fost unul dintre cei mai de seamă comandanți militari din istorie.

Rețea de poștalioane (Marea Britanie, secolul al XVIII-lea)

Înainte de apariția automobilelor, scrisorile și coletele erau livrate la destinatari cu ajutorul poștalioanelor.

Roată de foc

Bornemissza Gergely a inventat o armă letală care s-a dovedit eficace în lupta împotriva otomanilor asediatori în 1552.

Soldaţi din Războiul Civil American

Războiul Civil American a fost o luptă între Statele Confederate ale Americii (din Sud) şi Uniunea din Nord.

Sultan Otoman

Conducătorul Imperiului Otoman a fost Sultanul, stăpân pe viaţă şi pe moarte.

Bătălia de la Belgrad (4-22 iulie, 1456)

În amintirea unuia dintre legendarele asedii din timpul luptele maghiaro-otomane din secolul al XV-lea, în fiecare zi la prânz bat clopotele în toate...

Tancul uşor 38 M Toldi

Acest tanc uşor a fost folosit de Armata Regală Maghiară în cel de-al Doilea Război Mondial.

Tancuri (Al Doilea Război Mondial)

Tancurile dezvoltate la mijlocul anilor 1910 au devenit cele mai importante arme utilizate în operaţiunile militare terestre.

Tancuri (Al Doilea Război Mondial)

Tancurile erau principalii protagonişti ai luptelor terestre în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Cetate gotică din cărămidă (Jula, Ungaria, secolul al XVI-lea)

Animația prezintă o cetate din cărămidă din sud-estul Ungariei. Părțile cele mai vechi ale cetății au fost construite cel mai probabil la sfârşitul...

Cetatea medievală din Eger (secolul al XVI-lea)

Cetatea din Eger a fost finalizată în secolul al XVI-lea, devenind astfel o componentă importantă în lanţul cetăţilor de frontieră ale vremii.

Soldățelul de plumb

Personajul legendar al lui Hans Christian Andersen „prinde viață” într-o dioramă.

Soldații din Războiul de Independență din Ungaria (1848-1849)

Personajele principale în bătăliile Războiului de Independenţă au fost soldaţii maghiari, imperiali şi cei ruşi.

Added to your cart.