Funcționarea puțurilor de petrol

Funcționarea puțurilor de petrol

Puțurile de petrol sunt structuri de pompare a țițeiului la suprafață.

Geografie

Cuvinte cheie

instalații de foraj, petrol, câmpul petrolier, instalație de foraj, Cal, pompă de ulei, formarea petrolului brut, resurse de țiței, sursă de energie, hidrocarbură, fosilă, energie, materia primă, transport, resursă minerală, geografie

Suplimente asociate

Animații

Puțuri de petrol

  • turlă de foraj - Cu ajutorul acesteia se efectuează forarea de cercetare, stabilindu-se astfel conținutul și calitatea straturilor aflate la mai multe mii de metri adâncime.
  • pompă de petrol - Este folosită la extracția petrolului.
  • generator - Asigură energia electrică pe stației de foraj.
  • rezervor de motorină - Aici se depozitează carburantul necesar funcționării generatoarelor.
  • burghie - Țevi de foraj groase, goale pe dinăuntru, din oţel, cu secţiuni denumite burghie de foraj.
  • tobogan - Cu ajutorul acestuia sunt ridicate burghiele de forat în turnul sondei.
  • rezervor de noroi - Numit și bazin de decantare, aici este depozitat fluidul de foraj (noroiul) rezultat în timpul forării. Noroiul este pompat în puţ prin coloana de foraj. Presiunea noroiului împiedică prăbușirea puţului de foraj și permite aducerea la suprafață a fragmentelor de rocă rezultate în urma forării.
  • pompă de noroi - Asigură circulația noroiului de sondă.
  • container pentru produse - Aici se depozitează materialul rezultat din forare (amestec de petrol, apă și gaz).
  • flacără de siguranță - Echipament de siguranță care servește la combustia gazelor.

Zăcămintele de petrol se acumulează printre granulele rocilor sedimentare, de unde trebuie extras. Dacă forarea puțului de petrol s-a soldat cu rezultate, atunci presiunea gazului natural depozitat împreună cu petrolul, va împinge țițeiul la suprafață. În cazul în care presiunea este scăzută, petrolul trebuie pompat la suprafață cu ajutorul unei pompe cu balansier. Când puțul este scos din uz, este este sigilat cu un capac.

Sondă de foraj

  • platforma de foraj - Aici se asamblează burghiele pe măsură ce sapa de foraj forează la adâncimi din ce în ce mai mari.
  • troliu - Macara de capacitate mare care funționează pe verticală, folosită la ridicarea burghielor.
  • furtun de foraj - Se află în interiorul burghiului. Prin acest canal tubular se pompează noroiul pentru răcirea burghiului, pentru extragerea detritusului și pentru a proteja pereții puțului forat de prăbușire. Noroiul scurs este tratat și reintrodus în circulație.
  • prevenitor de erupție - Se montează la gura sondei, puțul putând fi închis pentru a împiedica erupțiile pe timpul forării.
  • cabina operatorului - De aici se coordonează procesul de forare.
  • sapa de foraj - Prin rotirea acestui dispozitiv se mărunțește roca în timpul forării. Este fabricată din oțel sau diamant industrial.

Pompă de petrol

  • motor - Pune pompa în funcțiune.
  • balansier - Braț care se balansează în sus și în jos, conducând pistonul.
  • cap de coloană - Aici sunt aduse la suprafață produsele rezultate în urma forării.
  • conductă - Transportă la suprafață produsele rezultate în urma forării.
  • piston - Are rol în pomparea produselor rezultate în urma forării și este acționat de balansier.

Formarea țițeiului

  • strat impermeabil - Strat de rocă impermeabil sub care se acumulează petrolul și gazul natural.
  • strat poros - În acest strat se acumulează țițeiul și gazul natural.
  • țiței
  • gaz natural - Datorită densității mai mici, se localizează deasupra petrolului.
  • organisme marine - Petrolul și gazul natural s-au format din rămășițele organismelor marine - în principal alge - care au murit din cauza condițiilor nefavorabile și s-au scufundat în mâlul mărilor. De-a lungul a milioane de ani, aceste straturi sedimentare au ajuns la mai multe mii de metri adâncime, unde, în lipsa oxigenului, sub acțiunea temperaturii și presiunii ridicate, s-au transformat în petrol și gaz natural.

Petrolul și gazul natural fac parte din grupa hidrocarburilor - compuși formați din carbon și hidrogen. S-au format din rămășițele organismelor marine - în principal alge - care au murit din cauza condițiilor nefavorabile și s-au scufundat în mâlul mărilor.

De-a lungul a milioane de ani, prin mișcările substanțiale ale scoarței terestre, aceste straturi sedimentare au ajuns la mai multe mii de metri adâncime, unde, în lipsa oxigenului, sub acțiunea temperaturii și presiunii ridicate, s-au transformat în petrol și gaz natural.

Petrolul și gazul natural, din cauza densității mici și a presiunii mari din adâncuri, au migrat spre suprafață până când au fost oprite de un strat impermeabil. Prin urmare, s-au acumulat în porii sau fisurile rocilor sedimentare. Locul acumulărilor este numit capcană de petrol. Deoarece densitatea petrolului și cea a gazului natural este mai mică decât cea a apei, în capcana de petrol apa se găsește întotdeauna în stratul del mai de jos, petrolul la mijloc iar gazul natural deasupra.

Animație

  • turlă de foraj - Cu ajutorul acesteia se efectuează forarea de cercetare, stabilindu-se astfel conținutul și calitatea straturilor aflate la mai multe mii de metri adâncime.
  • pompă de petrol - Este folosită la extracția petrolului.
  • generator - Asigură energia electrică pe stației de foraj.
  • rezervor de motorină - Aici se depozitează carburantul necesar funcționării generatoarelor.
  • burghie - Țevi de foraj groase, goale pe dinăuntru, din oţel, cu secţiuni denumite burghie de foraj.
  • tobogan - Cu ajutorul acestuia sunt ridicate burghiele de forat în turnul sondei.
  • rezervor de noroi - Numit și bazin de decantare, aici este depozitat fluidul de foraj (noroiul) rezultat în timpul forării. Noroiul este pompat în puţ prin coloana de foraj. Presiunea noroiului împiedică prăbușirea puţului de foraj și permite aducerea la suprafață a fragmentelor de rocă rezultate în urma forării.
  • pompă de noroi - Asigură circulația noroiului de sondă.
  • container pentru produse - Aici se depozitează materialul rezultat din forare (amestec de petrol, apă și gaz).
  • flacără de siguranță - Echipament de siguranță care servește la combustia gazelor.
  • platforma de foraj - Aici se asamblează burghiele pe măsură ce sapa de foraj forează la adâncimi din ce în ce mai mari.
  • troliu - Macara de capacitate mare care funționează pe verticală, folosită la ridicarea burghielor.
  • furtun de foraj - Se află în interiorul burghiului. Prin acest canal tubular se pompează noroiul pentru răcirea burghiului, pentru extragerea detritusului și pentru a proteja pereții puțului forat de prăbușire. Noroiul scurs este tratat și reintrodus în circulație.
  • prevenitor de erupție - Se montează la gura sondei, puțul putând fi închis pentru a împiedica erupțiile pe timpul forării.
  • cabina operatorului - De aici se coordonează procesul de forare.
  • sapa de foraj - Prin rotirea acestui dispozitiv se mărunțește roca în timpul forării. Este fabricată din oțel sau diamant industrial.
  • motor - Pune pompa în funcțiune.
  • balansier - Braț care se balansează în sus și în jos, conducând pistonul.
  • cap de coloană - Aici sunt aduse la suprafață produsele rezultate în urma forării.
  • conductă - Transportă la suprafață produsele rezultate în urma forării.
  • piston - Are rol în pomparea produselor rezultate în urma forării și este acționat de balansier.
  • strat impermeabil - Strat de rocă impermeabil sub care se acumulează petrolul și gazul natural.
  • strat poros - În acest strat se acumulează țițeiul și gazul natural.
  • țiței
  • gaz natural - Datorită densității mai mici, se localizează deasupra petrolului.
  • organisme marine - Petrolul și gazul natural s-au format din rămășițele organismelor marine - în principal alge - care au murit din cauza condițiilor nefavorabile și s-au scufundat în mâlul mărilor. De-a lungul a milioane de ani, aceste straturi sedimentare au ajuns la mai multe mii de metri adâncime, unde, în lipsa oxigenului, sub acțiunea temperaturii și presiunii ridicate, s-au transformat în petrol și gaz natural.

Narațiune

Petrolul și gazul natural fac parte din grupa hidrocarburilor - compuși formați din carbon și hidrogen. S-au format din rămășițele organismelor marine - în principal alge - care au murit din cauza condițiilor nefavorabile și s-au scufundat în mâlul mărilor. De-a lungul a milioane de ani, prin mișcările substanțiale ale scoarței terestre, aceste straturi sedimentare au ajuns la mai multe mii de metri adâncime, unde, în lipsa oxigenului, sub acțiunea temperaturii și presiunii ridicate, s-au transformat în petrol și gaz natural.

Petrolul și gazul natural, din cauza densității mici și a presiunii mari din adâncuri, au migrat spre suprafață până când au fost oprite de un strat impermeabil. Prin urmare s-au depozitat în porii sau fisurile rocilor. Locul acumulărilor este numit capcană de petrol. Deoarece densitatea petrolului și cea a gazului natural este mai mică decât cea a apei, în capcana de petrol apa se găsește întotdeauna în stratul cel mai de jos, petrolul la mijloc, iar gazul natural deasupra.

Primul pas în explorarea câmpului de petrol este cartografierea geologică și efectuarea măsurătorilor geofizice pentru a stabili locul unde ar trebui efectuată forarea. Se montează turla de foraj cu ajutorul căreia se stabilesc proprietățile și conținutul straturilor aflate la mai multe mii de metri adâncime.

Turla este o macara de mare capacitate echipată cu un troliu, suficient de înaltă pentru a permite adăugarea secțiunilor de țeavă pe măsură ce puțul se adâncește.

În timpul forării, prin furtunul de foraj este pompat noroiul de foraj în puț pentru a răci burghiul, pentru a aduce la suprafață detritusul și pentru a proteja pereții puţului de prăbușire.

După tratare, noroiul de foraj este reintrodus în sistem. Pentru a împiedica erupţiile în timpul forării se montează la gura puțului prevenitoare de erupție cu ajutorul cărora puțul poate fi închis la nevoie.

Burghiele de foraj sunt acționate de motoare aflate la suprafaţă. La capătul burghielor se află sapa de foraj care mărunțește roca, pătrunzând astfel mai adânc în pământ. Pe baza informațiilor obținute se stabilește adâncimea puțului și forarea se încheie. Pentru a stabili suprafața de extindere a câmpului petrolier, se efectuează mai multe forări și pe baza acestora se calculează cantitatea rezervei de petrol. Dacă exploatarea este considerată rentabilă, deasupra puțurilor se montează sonde și producția poate să înceapă.

În prima fază a producției, petrolul este împins la suprafață de presiunea gazului natural din capcana de petrol. Cu această metodă, însă, se poate exploata doar 15-20% din rezerva de petrol . După scăderea presiunii, pentru pomparea la suprafață a petrolului se folosesc pompe cu balansier.

Pompa de petrol este prevăzută cu un piston care se mișcă pe verticală. Pistonul este acționat de brațul balansierului și pompează petrolul la suprafață.
Puțurile de petrol produc petrol, apă și gaz care, ajunse la suprafață, sunt separate.

Suplimente asociate

Platformă petrolieră

Prin centrul turnului trece o țeavă care penetrează fundul mării pentru a ajunge la stratul de petrol.

Rafinarea petrolului

Produsele obținute prin rafinarea petrolului includ motorina, benzina și lubrifianții.

Efectul de seră

Activitatea umană constituie cauza intensificării efectului de seră care determină încălzirea globală.

Minieretul în timpul Revoluţiei industriale

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, minieretul a început să se dezvolte pentru că nevoile de materie primă au crescut odată cu dezvoltarea dinamică a...

Poluarea aerului

Animația prezintă principalele surse de poluare a aerului: poluarea agricolă, idustrială și urbană.

Balanțe de torsiune

Prin răsucirea firului de torsiune se măsoară mărimea forței aplicate.

Casă familială fără emisii de dioxid de carbon

La proiectarea și construirea unei case familiale trebuie să avem în vedere importanța protecției mediului.

Extracția de gaz natural (Norvegia)

Troll A, cea mai mare platformă marină de extracție a gazului natural cântărește 656 000 de tone, are o înălțime de 472 metri și se ridică la aprox. 170 de...

Gaz de șist

Animația prezintă extracția cu ajutorul noilor tehnologii a gazelor de șist.

Navă petrolieră

Navele petroliere apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea fac parte în prezent din categoria celor mai mare nave.

Rețea de alimentare cu energie electrică

Rețelele de alimentare cu energie electrică asigură transportul curentului electric de la centralele electrice la consumatori.

Termocentrală (combustibil de hidrocarburi)

Termocentralele transformă energia degajată de arderea combustibililor fosili sau a resurselor regenerabile în electricitate.

Autovehicule ecologice

Prin combinarea unui motor cu ardere internă cu un motor electric se obține reducerea emisiilor.

Minerit de suprafață

Spre deosebire de mineritul subteran, în mineritul de suprafață straturile care acoperă minereul de cărbune sunt date la o parte, cărbunele fiind extras la...

Mineritul subteran

Spre deosebire de mineritul de suprafață, în mineritul subteran straturile care acoperă minereul de cărbune nu sunt înlăturate, cărbunele fiind extras din...

Motor în doi timpi

Motorul în doi timpi este un tip de motor cu ardere internă, cu ciclul motor în doi timpi.

Motor diesel

Motorul diesel a fost brevetat de inginerul german Rudolf Diesel în 1893.

Motorul în patru timpi Otto

Animația prezintă motorul cel mai adesea folosit la automobile.

Motorul Wankel

Un tip de motor rotativ de eficiență sporită.

Pompe de aspirație și de presiune

Pompele de aspirație și pompele de presiune sunt cele mai simple tipuri de pompe de apă.

Added to your cart.