Formarea și evoluția lacurilor

Formarea și evoluția lacurilor

Apele stătătoare cantonate în adânciturile de pe suprafața pământului iau naștere datorită forțelor endogene și exogene sau pot fi create de om.

Geografie

Cuvinte cheie

lac, lacuri, ape stătătoare, forțe externe, forțe interne, mlaștină, tectonică, Marea Caspică, Lacul Baikal, vânt, carstic, braț mort, mare, vulcan, minerit, piscicultură, baraj, hidrografie, apă, râu, hidrosferă, geografie fizică, geografie

Suplimente asociate

Animații

Tipuri de lacuri

  • lac de deflație - Se formează ca rezultat al acțiunii vântului.
  • lac format prin alunecări de teren - Se formează ca rezultat al alunecărilor de teren sau al prăbușirii stâncilor.
  • lac glaciar - Se formează în urma acțiunii gheții. Este tipul de lac creat de forțe externe cel mai des întâlnit.
  • lac carstic - Se formează de obicei în adânciturile de pe suprafețele calcaroase lipsite de drenaj.
  • braț mort - Se formează prin separarea naturală sau artificială a meandrelor râurilor.
  • lac relict - Lac rezultat în urma dispariției parțiale a unei foste mări.
  • lac meteoritic - Se formează în urma coliziunii unui corp cosmic de mari dimensiuni cu Pământul.
  • liman maritim - Se formează pe coasta mării prin acțiunea vântului și a valurilor.
  • lac tectonic - Se formează în văi de rift.
  • lac vulcanic - Se formează în cratere vulcanilor stinși.
  • lac format într-o fostă carieră - Se formează prin acumularea apei freatice și a precipitațiilor în mine de suprafață.
  • heleșteu - A fost creat pentru creșterea peștilor.
  • lac de acumulare - Creat prin construcția unui baraj în scopul acumulării apei.

Lacurile sunt întinderi de ape stătătoare care dispun de bazin hidrografic propriu. Pe Pământ există mai mult de 100 de milioane de lacuri. Suprafața totală a acestora reprezintă mai puţin de 4% din suprafața uscatului de pe Terra. În general, lacurile se formează în mod natural, dar numărul lacurilor artificiale, create de om, este în continuă creștere.

Lacurile naturale pot fi create de oricare dintre forțele exogene. Una dintre acestea este acțiunea gheții, care a stat la baza creării celor mai multe bazine ale lacurilor naturale. Acțiunea vântului, deflația sau depozitarea de sedimente stau de asemenea la baza creării de bazine de mică adâncime ale lacurilor.

Lacurile carstice se formează de obicei în dolinele din zone carstice calcaroase în care apa nu se poate drena. În zonele muntoase, multe lacuri se formează în urma alunecărilor de teren sau a prăbușirii stâncilor.
Lacurile formate în urma căderii diferitelor corpuri cosmice (meteoriți) pot fi recunoscute după forma lor circulară.

Forțele endogene pot de asemenea duce la formarea albiilor lacurilor. Cele mai adânci lacuri din lume s-au format în văi de rift. Lacurile se pot forma și în craterele vulcanilor stinși.

Lacurile artificiale pot fi lacuri formate într-o fostă carieră, heleșteie sau brațe moarte ale râurilor. Cele mai mari lacuri artificiale sunt lacurile de acumulare care se umplu prin construirea barajelor.

Lacuri naturale - Forțe exogene

  • lac de deflație - Se formează ca rezultat al acțiunii vântului.
  • lac format prin alunecări de teren - Se formează ca rezultat al alunecărilor de teren sau al prăbușirii stâncilor.
  • lac glaciar - Se formează în urma acțiunii gheții. Este tipul de lac creat de forțe externe cel mai des întâlnit.
  • lac carstic - Se formează de obicei în adânciturile de pe suprafețele calcaroase lipsite de drenaj.
  • braț mort - Se formează prin separarea naturală sau artificială a meandrelor râurilor.
  • lac relict - Lac rezultat în urma dispariției parțiale a unei foste mări.
  • lac meteoritic - Se formează în urma coliziunii unui corp cosmic de mari dimensiuni cu Pământul.
  • liman maritim - Se formează pe coasta mării prin acțiunea vântului și a valurilor.

Lacuri naturale - Forțe endogene

  • lac tectonic - Se formează în văi de rift.
  • lac vulcanic - Se formează în cratere vulcanilor stinși.

Lacuri artificiale

  • braț mort - Se formează prin separarea naturală sau artificială a meandrelor râurilor.
  • lac format într-o fostă carieră - Se formează prin acumularea apei freatice și a precipitațiilor în mine de suprafață.
  • heleșteu - A fost creat pentru creșterea peștilor.
  • lac de acumulare - Creat prin construcția unui baraj în scopul acumulării apei.

Dispariția lacurilor

Lacurile sunt formațiuni cu viață scurtă, care dispar relativ repede. Toate lacurile trec printr-un proces natural de îmbătrânire. În general, lacurile dispar fie pentru că seacă, fie – mai deseori – din cauza colmatării.

Colmatarea unui lac începe odată cu formarea sa. Aceasta este prima fază a evoluției lacului. În cea de-a doua fază, adâncimea lacului scade, suprafaţa sa devine neuniformă şi apare vegetația plutitoare. În cea de-a treia fază, suprafeţele de luciu de apă scad și mai mult. În a patra fază, vegetaţia devine atât de densă încât suprafeţele de luciu de apă dispar complet.

Cele mai mari lacuri

  • Marea Caspică - Lac relict, cel mai mare de pe glob. Suprafața sa este de 371 000 km², iar adâncimea maximă de 1025 de metri.
  • Lacul Superior - Lac glaciar, cel mai mare din America de Nord. Suprafața: 82 100 km².
  • Lacul Victoria - Lac tectonic, cel mai mare din Africa. Suprafața: 69 000 km²
  • Lacul Huron - Lac glaciar, unul dintre Marile Lacuri. Suprafața: 60 000 km².
  • Lacul Michigan - Lac glaciar, unul dintre Marile Lacuri: Suprafața: 58 000 km².
  • Lacul Tanganyika - Lac tectonic. cel mai adânc lac din Africa. Suprafața: 33 000 km²; adâncimea: 1470 m.
  • Lacul Baikal - Lac tectonic. Cel mai adânc lac de pe glob. Suprafața: 31 500 km²; adâncimea: 1637 m.
  • Lacul Marele Urs - Lac glaciar. Suprafața: 31 000 km².
  • Lacul Malawi - Lac tectonic. Pe locul doi ca adâncime în Africa. Suprafața: 29 600 km²; adâncimea maximă: 706 m.
  • Lacul Sclavilor - Lac glaciar. Cel mai adânc lac din America de Nord. Suprafața: 28 500 km²; adâncimea: 614 m.
  • Marea Aral - În prezent are suprafața de aproximativ 3300 km², împărțită în mai multe părți. Cu o suprafață de 68 000 km², a fost până în anii 1960 pe locul patru ca mărime în lume.

Majoritatea celor mai mari lacuri de pe Terra s-au format prin acțiunea gheții, în timp ce lacurile cele mai adânci sunt rezultatul proceselor tectonice. Cel mai mare lac din lume, Marea Caspică, este însă o relicvă a Mării Paratethys (Mării Sarmatice), în timp ce lacul cel mai adânc din lume, Lacul Baikal, s-a format într-o vale de rift.

Animație

  • lac de deflație - Se formează ca rezultat al acțiunii vântului.
  • lac format prin alunecări de teren - Se formează ca rezultat al alunecărilor de teren sau al prăbușirii stâncilor.
  • lac glaciar - Se formează în urma acțiunii gheții. Este tipul de lac creat de forțe externe cel mai des întâlnit.
  • lac carstic - Se formează de obicei în adânciturile de pe suprafețele calcaroase lipsite de drenaj.
  • braț mort - Se formează prin separarea naturală sau artificială a meandrelor râurilor.
  • lac relict - Lac rezultat în urma dispariției parțiale a unei foste mări.
  • lac meteoritic - Se formează în urma coliziunii unui corp cosmic de mari dimensiuni cu Pământul.
  • liman maritim - Se formează pe coasta mării prin acțiunea vântului și a valurilor.
  • lac tectonic - Se formează în văi de rift.
  • lac vulcanic - Se formează în cratere vulcanilor stinși.
  • lac format într-o fostă carieră - Se formează prin acumularea apei freatice și a precipitațiilor în mine de suprafață.
  • heleșteu - A fost creat pentru creșterea peștilor.
  • lac de acumulare - Creat prin construcția unui baraj în scopul acumulării apei.
  • Faza 1
  • Faza 2 - În această fază vegetația moartă începe să se acumuleze pe fundul lacului și apare vegetația plutitoare, ce reduce suprafața întinderii de apă.
  • Faza 3 - În această fază, din cauza extinderii vegetației și a umplerii bazinului hidrografic, suprafața întinderii de apă este mult redusă.
  • Faza 4 - Este ultima fază în evoluția lacului. Vegetația devine atât de densă încât luciul de apă dispare complet.
  • Marea Caspică - Lac relict, cel mai mare de pe glob. Suprafața sa este de 371 000 km², iar adâncimea maximă de 1025 de metri.
  • Lacul Superior - Lac glaciar, cel mai mare din America de Nord. Suprafața: 82 100 km².
  • Lacul Victoria - Lac tectonic, cel mai mare din Africa. Suprafața: 69 000 km²
  • Lacul Huron - Lac glaciar, unul dintre Marile Lacuri. Suprafața: 60 000 km².
  • Lacul Michigan - Lac glaciar, unul dintre Marile Lacuri: Suprafața: 58 000 km².
  • Lacul Tanganyika - Lac tectonic. cel mai adânc lac din Africa. Suprafața: 33 000 km²; adâncimea: 1470 m.
  • Lacul Baikal - Lac tectonic. Cel mai adânc lac de pe glob. Suprafața: 31 500 km²; adâncimea: 1637 m.
  • Lacul Marele Urs - Lac glaciar. Suprafața: 31 000 km².
  • Lacul Malawi - Lac tectonic. Pe locul doi ca adâncime în Africa. Suprafața: 29 600 km²; adâncimea maximă: 706 m.
  • Lacul Sclavilor - Lac glaciar. Cel mai adânc lac din America de Nord. Suprafața: 28 500 km²; adâncimea: 614 m.
  • Marea Aral - În prezent are suprafața de aproximativ 3300 km², împărțită în mai multe părți. Cu o suprafață de 68 000 km², a fost până în anii 1960 pe locul patru ca mărime în lume.

Narațiune

Lacurile sunt întinderi de ape stătătoare care dispun de bazin hidrografic propriu. Pe Pământ există mai mult de 100 de milioane de lacuri. Suprafața totală a acestora reprezintă mai puţin de 4% din suprafața uscatului de pe Terra. În general, lacurile se formează în mod natural, dar numărul lacurilor artificiale, create de om, este în continuă creștere.

Lacurile naturale pot fi create de oricare dintre forțele exogene. Una dintre acestea este acțiunea gheții, care a stat la baza creării celor mai multe bazine ale lacurilor naturale. Acțiunea vântului, deflația sau depozitarea de sedimente stau de asemenea la baza creării de bazine de mică adâncime ale lacurilor.

Lacurile carstice se formează de obicei în dolinele din zone carstice calcaroase în care apa nu se poate drena. În zonele muntoase, multe lacuri se formează în urma alunecărilor de teren sau a prăbușirii stâncilor.
Lacurile formate în urma căderii diferitelor corpuri cosmice (meteoriți) pot fi recunoscute după forma lor circulară.

Forțele endogene pot de asemenea duce la formarea albiilor lacurilor. Cele mai adânci lacuri din lume s-au format în văi de rift. Lacurile se pot forma și în craterele vulcanilor stinși.

Lacurile artificiale pot fi lacuri formate într-o fostă carieră, heleșteie sau brațe moarte ale râurilor. Cele mai mari lacuri artificiale sunt lacurile de acumulare care se umplu prin construirea barajelor.

Lacurile sunt formațiuni cu viață scurtă, care dispar relativ repede. Toate lacurile trec printr-un proces natural de îmbătrânire. În general, lacurile dispar fie pentru că seacă, fie – mai deseori – din cauza colmatării.

Colmatarea unui lac începe odată cu formarea sa. Aceasta este prima fază a evoluției lacului. În cea de-a doua fază, adâncimea lacului scade, suprafaţa sa devine neuniformă şi apare vegetația plutitoare. În cea de-a treia fază, suprafeţele de luciu de apă scad și mai mult. În a patra fază, vegetaţia devine atât de densă încât suprafeţele de luciu de apă dispar complet.

Majoritatea celor mai mari lacuri de pe Terra s-au format prin acțiunea gheții, în timp ce lacurile cele mai adânci sunt rezultatul proceselor tectonice. Cel mai mare lac din lume, Marea Caspică, este însă o relicvă a Mării Paratethys (Mării Sarmatice), în timp ce lacul cel mai adânc din lume, Lacul Baikal, s-a format într-o vale de rift.

Suplimente asociate

Termeni din geografia fizică

Animația prezintă cele mai importante forme de relief, apele de suprafață și reprezentarea simbolică a acestora.

Circuitul apei în natură (nivel mediu)

Pe Pământ, apa este într-un circuit continuu. Circuitul apei constă din următoarele procese: evaporare, condesare, topire și îngheț.

Topografia Pământului

Animația prezintă cei mai mari munți, cele mai mari câmpii, lacuri și deșerturi ale Pământului.

Forme de relief eoliene în deşerturi

Vântul, ca un factor extern, joacă un rol important în formarea deşerturilor.

Glaciație

Utima eră glaciară s-a încheiat cu 13 mii de ani în urmă.

Hidrocentrală (Barajul Hoover, SUA)

Barajul imens construit pe fluviul Colorado în Statele Unite ale Americii a fost numit după unul din foștii președinți americani.

Poluarea apei

Principalele surse de poluare a apei sunt zonele urbane, industria și agricultura.

Râurile și formarea reliefului

Apele curgătoare, constituind a forță externă, joacă un rol important în formarea reliefului: ele produc eroziune, transportă și depun sedimente.

Regiune carstică (nivel mediu)

Formațiunile carstice includ, printre altele, dolinele și speleotemele.

Stuf şi papură

Plante monocotiledonate cosmopolite mari care populează stufărişurile de pe malul apelor stătătoare.

Falie (nivel mediu)

Faliile sunt rupturi care despart două blocuri ale scoaței Pământului ca urmare a mișcărilor tectonice verticale. Blocurile rezultate se deplasează vertical.

Ghețar (nivel mediu)

Ghețarul este o masă de gheață formată din zăpadă care se deplasează în mod constant și lent.

Plăci tectonice

Plăcile tectonice se deplasează una în funcție de alta.

Added to your cart.