Formarea mărilor la suprafața Pământului

Formarea mărilor la suprafața Pământului

Apa mărilor, fiind o forță externă, joacă un rol important în formarea țărmurilor.

Geografie

Cuvinte cheie

apă de mare, țărm de mare, flux, maree, reflux, val, litoral, stâncă, rocă, lagună, golf, scuipat, abraziune, mare, ocean, forme de relief, landform, aluviune, geografie fizică, geografie

Suplimente asociate

Întrebări

  • Unde se formează firidele de abraziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice firidele de abraziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristici stâlpii de eroziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice arcele de abraziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice platformele de abraziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice grotele de abraziune?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice săgețile litorale?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristice grindurile?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristici tombolo-urile?
  • Cărui tip de țărm îi sunt caracteristici lagunele?
  • La ce adâncime a mării se sting valurile?
  • Ce este cordonul litoral?
  • Adevărat sau fals?\nParticulele de apă din val se deplasează pe o traiectorie circulară.
  • Adevărat sau fals?\nValurile sunt generate de mișcarea de revoluție a Pământului.
  • Adevărat sau fals?\nStâlpii de abraziune se formează prin prăbușirea arcelor de abraziune.
  • Adevărat sau fals?\nPlatforma de abraziune se formează numai de sedimentele depuse pe țărm de valurile mării.
  • Care tip de țărm este afectat cel mai mult de acțiunea de eroziune a valurilor?
  • Care tip de țărm este afectat cel mai mult de acțiunea de acumulare a valurilor?
  • Care formă de relief NU este caracteristică țărmurilor de acumulare?
  • Care formă de relief NU este formată de acțiunea apei mării?

Animații

Țărm

  • țărm de eroziune
  • țărm de acumulare
  • flux
  • reflux

Apa mării, ca forță externă, joacă un rol important în modelarea țărmurilor. Pe de-o parte, activitatea apei este erozivă, pe de alta este constructivă. O formă de eroziune exercitată de apa de mare şi care provoacă schimbări în formele de relief este abraziunea.

Abraziunea este cauzată în primul rând de spargerea valurilor care sunt provocate de vânt. Fricțiunea dintre vânt și suprafața apei provoacă la început încrețituri mici numite valuri capilare, dar cu cât volumul de apă și suprafața apei este mai mare, cu atât cresc și valurile.
Particulele de apă din val se mișcă pe o traiectorie circulară și nu înaintează. Mișcarea valurilor este dată de diferența de fază pe care orbitează particulele de apă învecinate unele față de altele. Raza orbitală scade odată cu adâncimea și valul se stinge la o adâncime egală cu jumătatea lungimii sale.

Formele de relief alcătuite prin abraziune sunt diferite la țărmurile de eroziune și la cele de acumulare. Țărmurile de eroziune înalte, cu pereți abrupți sunt în permanență erodate de valuri. La început, valurile sapă firide de abraziune între nivelul fluxului și refluxului. Sub acțiunea permanentă a valurilor care lovesc stânca, firida de abraziune săpată de valuri se lărgește, astfel încât malul de deasupra sa rămâne fără susținere și se prăbușește. Repetarea procesului are ca rezultat retragerea treptată a falezei și formarea unei platforme de abraziune în faţa acesteia.

Pe țărmurile abrupte formate din diferite tipuri de rocă, rocile moi sunt mai repede erodate, ceea ce are drept rezultat formarea golfurilor. Rocile mai tari rămase formează promontorii. Valurile erodează firidele promontoriilor care se alungesc în mare formând porți deasupra cărora se formează arce care cu timpul se prăbușesc. Iau naștere astfel formațiuni cu aspect de stâlpi, distruși cu timpul de acțiunea valurilor.

Formele de relief create prin acumulare pot fi observate la ţărmurile de acumulare. Dat fiind că valurile îşi pierd cea mai mare parte din energie din cauza fricţiunii cu fundul mării, o parte din sedimente se depune. Aici, sedimentele se acumulează cu precădere paralel cu țărmul, iar aceste bare de sedimente se pot transforma în săgeți litorale atunci când acumulările sunt în permanenţă deasupra nivelului mării.

Dacă valurile se apropie de țărm în unghi oblic, depunerile din cordonul litoral încep să migreze; direcția vântului influenţează dezvoltarea acestuia. În acest caz, creșterea cordonului litoral nu urmează linia ţărmului, deci poate separa golfuri mai mari de largul mării. Acest tip de cordon litoral se numeşte perisip, iar întinderea de apă astfel separată de largul mării se numește lagună.

Cordoanele litorale care se măresc în direcția vântului nu mai pot crește în aceeași direcție odată ajunse într-un golf cu apă mai adâncă. Valurile din larg le modelează în formă de săgeată curbată cu colțurile îndreptate către țărm, de aceea se numesc săgeți litorale. Se poate întâmpla ca în timpul deplasării sale, cordonul litoral să conecteze cu țărmul o insulă din apropierea acestuia în timpul migraţiei sale longitudinale. Un astfel de cordon litoral se numește tombolo.

Valurile de abraziune, cu efect distructiv, acționează de-a lungul țărmurilor mărilor cu maree puternice. Valurile de acumulare, constructive, acționează pe țărmurile mărilor interioare cu apă de mică adâncime și maree slabe.

Țărm de eroziune

  • flux
  • reflux
  • firidă de abraziune - Scobitură creată prin eroziune de valurile mării la baza peretelui țărmului, între nivelul fuxului și cel al refluxului. Sub acțiunea permanentei mișcări a valului, firida se lărgește astfel încât malul de deasupra sa rămâne fără susținere și se prăbușește.
  • arc de abraziune - În promontoriile alcătuite din roci mai tari eroziunea valurilor formează mai întâi firide care cu timpul se măresc și se transformă în arce de abraziune.
  • stâlp de eroziune - Se formează prin prăbușirea arcelor de abraziune.
  • platformă de abraziune - Suprafață formată de sedimente depozitate de mare la baza peretelui țărmului, ușor aplecată în direcția mării.
  • grotă - Firidă de abraziune mărită și adâncită aflată sub nivelul solului.
  • cavernă marină - Este o deschizătură formată deasupra cavității adâncite în peretele țărmului. Datorită presiunii puternice o parte a valurilor care pătrund în cavitatea din mal, țâșnesc ca un gheizer prin această deschizătură.
  • con aluvial - Acumulare de bucăți de rocă la baza țărmului erodată de valuri.

Țărm de acumulare

  • săgeată litorală - Cordoanele litorale sunt deplasate de valurile care sosesc la țărm în unghi oblic până ajung în apa mai adâncă. Aici, ele nu pot creşte în aceeaşi direcţie, iar prin acțiunea valurilor din largul mării, ele sunt modelate în formă de săgeată curbată cu extremităţile îndreptate către țărm.
  • grind maritim - Bară de sedimente formată direct pe linia țărmului.
  • mlaștină sărăturată - Suprafață costieră mlăștinoasă, care se înnămoleşte şi se separă de mare; iată de ce salinitatea apei sale scade.
  • tombolo - Cordon litoral care leagă o insulă de țărmul din apropiere.
  • perisip - Bară de sedimente aflată departe de țărm care separă apa de mică adâncime de largul mării.
  • lagună - Întindere de apă separată de o altă întindere de apă printr-un perisip.

Valuri

  • creasta valului - Partea superioară a unui val.
  • baza valului - Partea inferioară a valului.
  • lungimea valului - Distanța dintre două creste succesive ale valului.
  • amplitudine - Înălțimea valului.
  • ½ lungime de val
  • apă adâncă
  • apă de mică adâncime

Animaţie

  • țărm de eroziune
  • țărm de acumulare
  • flux
  • reflux
  • creasta valului - Partea superioară a unui val.
  • baza valului - Partea inferioară a valului.
  • lungimea valului - Distanța dintre două creste succesive ale valului.
  • amplitudine - Înălțimea valului.
  • ½ lungime de val
  • apă adâncă
  • apă de mică adâncime
  • firidă de abraziune - Scobitură creată prin eroziune de valurile mării la baza peretelui țărmului, între nivelul fuxului și cel al refluxului. Sub acțiunea permanentei mișcări a valului, firida se lărgește astfel încât malul de deasupra sa rămâne fără susținere și se prăbușește.
  • arc de abraziune - În promontoriile alcătuite din roci mai tari eroziunea valurilor formează mai întâi firide care cu timpul se măresc și se transformă în arce de abraziune.
  • stâlp de eroziune - Se formează prin prăbușirea arcelor de abraziune.
  • platformă de abraziune - Suprafață formată de sedimente depozitate de mare la baza peretelui țărmului, ușor aplecată în direcția mării.
  • grotă - Firidă de abraziune mărită și adâncită aflată sub nivelul solului.
  • cavernă marină - Este o deschizătură formată deasupra cavității adâncite în peretele țărmului. Datorită presiunii puternice o parte a valurilor care pătrund în cavitatea din mal, țâșnesc ca un gheizer prin această deschizătură.
  • con aluvial - Acumulare de bucăți de rocă la baza țărmului erodată de valuri.
  • săgeată litorală - Cordoanele litorale sunt deplasate de valurile care sosesc la țărm în unghi oblic până ajung în apa mai adâncă. Aici, ele nu pot creşte în aceeaşi direcţie, iar prin acțiunea valurilor din largul mării, ele sunt modelate în formă de săgeată curbată cu extremităţile îndreptate către țărm.
  • grind maritim - Bară de sedimente formată direct pe linia țărmului.
  • mlaștină sărăturată - Suprafață costieră mlăștinoasă, care se înnămoleşte şi se separă de mare; iată de ce salinitatea apei sale scade.
  • tombolo - Cordon litoral care leagă o insulă de țărmul din apropiere.
  • perisip - Bară de sedimente aflată departe de țărm care separă apa de mică adâncime de largul mării.
  • lagună - Întindere de apă separată de o altă întindere de apă printr-un perisip.

Narațiune

Apa mării, ca forță externă, joacă un rol important în modelarea țărmurilor. Pe de-o parte, activitatea apei este erozivă, pe de alta este constructivă. O formă de eroziune exercitată de apa de mare şi care provoacă schimbări în formele de relief este abraziunea.

Abraziunea este cauzată în primul rând de spargerea valurilor care sunt provocate de vânt. Fricțiunea dintre vânt și suprafața apei provoacă la început încrețituri mici numite valuri capilare, dar cu cât volumul de apă și suprafața apei este mai mare, cu atât cresc și valurile.
Particulele de apă din val se mișcă pe o traiectorie circulară și nu înaintează. Mișcarea valurilor este dată de diferența de fază pe care orbitează particulele de apă învecinate unele față de altele. Raza orbitală scade odată cu adâncimea și valul se stinge la o adâncime egală cu jumătatea lungimii sale.

Formele de relief alcătuite prin abraziune sunt diferite la țărmurile de eroziune și la cele de acumulare. Țărmurile de eroziune înalte, cu pereți abrupți sunt în permanență erodate de valuri. La început, valurile sapă firide de abraziune între nivelul fluxului și refluxului. Sub acțiunea permanentă a valurilor care lovesc stânca, firida de abraziune săpată de valuri se lărgește, astfel încât malul de deasupra sa rămâne fără susținere și se prăbușește. Repetarea procesului are ca rezultat retragerea treptată a falezei și formarea unei platforme de abraziune în faţa acesteia.

Pe țărmurile abrupte formate din diferite tipuri de rocă, rocile moi sunt mai repede erodate, ceea ce are drept rezultat formarea golfurilor. Rocile mai tari rămase formează promontorii. Valurile erodează firidele promontoriilor care se alungesc în mare formând porți deasupra cărora se formează arce care cu timpul se prăbușesc. Iau naștere astfel formațiuni cu aspect de stâlpi, distruși cu timpul de acțiunea valurilor.

Formele de relief create prin acumulare pot fi observate la ţărmurile de acumulare. Dat fiind că valurile îşi pierd cea mai mare parte din energie din cauza fricţiunii cu fundul mării, o parte din sedimente se depune. Aici, sedimentele se acumulează cu precădere paralel cu țărmul, iar aceste bare de sedimente se pot transforma în săgeți litorale atunci când acumulările sunt în permanenţă deasupra nivelului mării.

Dacă valurile se apropie de țărm în unghi oblic, depunerile din cordonul litoral încep să migreze; direcția vântului influenţează dezvoltarea acestuia. În acest caz, creșterea cordonului litoral nu urmează linia ţărmului, deci poate separa golfuri mai mari de largul mării. Acest tip de cordon litoral se numeşte perisip, iar întinderea de apă astfel separată de largul mării se numește lagună.

Cordoanele litorale care se măresc în direcția vântului nu mai pot crește în aceeași direcție odată ajunse într-un golf cu apă mai adâncă. Valurile din larg le modelează în formă de săgeată curbată cu colțurile îndreptate către țărm, de aceea se numesc săgeți litorale. Se poate întâmpla ca în timpul deplasării sale, cordonul litoral să conecteze cu țărmul o insulă din apropierea acestuia în timpul migraţiei sale longitudinale. Un astfel de cordon litoral se numește tombolo.

Valurile de abraziune, cu efect distructiv, acționează de-a lungul țărmurilor mărilor cu maree puternice. Valurile de acumulare, constructive, acționează pe țărmurile mărilor interioare cu apă de mică adâncime și maree slabe.

Suplimente asociate

Circuitul apei în natură (nivel mediu)

Pe Pământ, apa este într-un circuit continuu. Circuitul apei constă din următoarele procese: evaporare, condesare, topire și îngheț.

Maree

Mareea este o mișcare oscilatorie a apelor mărilor și oceanelor, al căror nivel crește și descrește alternativ, ca urmare a atracției Lunii.

Termeni din geografia fizică

Animația prezintă cele mai importante forme de relief, apele de suprafață și reprezentarea simbolică a acestora.

Cascadă

Cursurile de apă care cad vertical de pe marginea unor stânci abrupte formează cascade spectaculoase.

Centrală mareomotrică

Centralele mareomotrice utilizează fluctuația zilnică a nivelului apei pentru a produce electricitate.

Continente şi oceane

Întinderea de uscat a Pământului este împărțită în continente, acestea fiind separate de oceane.

Curenții oceanici

Circulația termohalină este un sistem global de curenți oceanici, care au o mare influență asupra climatului planetei noastre.

Forme de relief eoliene în deşerturi

Vântul, ca un factor extern, joacă un rol important în formarea deşerturilor.

Forme de relief eoliene în stepe şi zonele litorale

Vântul, ca factor extern, joacă un rol important în erodarea şi crearea formelor de relief din stepe şi zonele litorale.

Harta fundului mărilor

Marginile plăcilor tectonice pot fi observate pe fundul mărilor.

Râurile și formarea reliefului

Apele curgătoare, constituind a forță externă, joacă un rol important în formarea reliefului: ele produc eroziune, transportă și depun sedimente.

Regiune carstică (nivel mediu)

Formațiunile carstice includ, printre altele, dolinele și speleotemele.

Sistemul olandez de diguri

Construcții inginerești civile remarcabile ajută Olanda în lupta sa seculară cu marea.

Tipuri de unde

Undele joacă un rol extrem de important în multe aspecte ale vieții noastre.

Topografia Pământului

Animația prezintă cei mai mari munți, cele mai mari câmpii, lacuri și deșerturi ale Pământului.

Tsunami

Valurile tsunami sunt valuri foarte înalte cu o putere de distrugere extraordinară.

Apele subterane

Printre apele subterane se numără apa freatică, apa carstică și acviferele.

Ghețar (nivel mediu)

Ghețarul este o masă de gheață formată din zăpadă care se deplasează în mod constant și lent.

Mări și golfuri

Animația prezintă principalele mări și golfuri.

Added to your cart.