Etajarea climatică la munte

Etajarea climatică la munte

Climatul, proprietățile solului, flora și fauna se schimbă în zonele de munte în funcție de altitudine.

Geografie

Cuvinte cheie

zone, climat, zone climatice, zone de vegetație, lanț muntos, munte, zonă rece, zona temperată, Zonă tropicală, regiune muntoasă, limita zăpezii, lumină solară, unghiul de înclinare, vegetație, pantă, precipitații, foehn, flux de aer, natură, geografie, _javasolt

Suplimente asociate

Animații

Zone climatice

  • Polul Nord
  • Cercul Arctic - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 66,5° N. În regiunile aflate la nord de această paralelă se înregistrează cel puțin o zi când Soarele nu apune și una când Soarele nu răsare.
  • Tropul Racului - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 23,5° N. Este cea mai nordică latitudine la care unghiul razelor Soarelui poate atinge 90° (ceea ce se întâmplă o dată pe an, la momentul solstițiului de vară, în jurul datei de 22 iunie).
  • Ecuatorul - Paralela de 0°.
  • Tropicul Capricornului - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 23,5° S. Este cea mai sudică latitudine la care unghiul razelor Soarelui poate atinge 90° (ceea ce se întâmplă o dată pe an, la momentul solstițiului de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie).
  • Cercul Antarctic - O paralelă importantă aflată la latitudinea 66,5° S. În regiunile aflate la sud de această paralelă se înregistrează cel puțin o zi când Soarele nu apune și una când Soarele nu răsare.
  • Polul Sud

Pământul are o formă sferică. Acest lucru înseamnă că razele Soarelui ajung la suprafața terestră în unghiuri diferite în funcție de latitudine, rezultând astfel diferențe de temperatură. Mergând de la Ecuator către poli, unghiul razelor Soarelui cu suprafața terestră scade treptat. La Ecuator, acest unghi este de 90°, adică razele ating suprafața Pământului perpendicular. Pe de altă parte, la poli unghiul poate ajunge chiar și la , ceea ce înseamnă că în acele zone ajunge mai puțină căldură, deci este mai frig. Consecința este că pe suprafața Pământului există zone climatice diferite, printre care se numără zona tropicală, zona temperată și zona polară.

Clima unei regiuni afectează în mod fundamental proprietățile solului, flora, fauna, ciclul apei și relieful. Regiunile cu climat similar sunt grupate în zone climatice.

Benzi altitudinale (diagramă)

  • m
  • 0
  • 1000
  • 2000
  • 3000
  • 4000
  • 5000
  • 6000
  • 7000
  • Zona tropicală
  • Zona temperată
  • Zona polară
  • Benzi latiudinale
  • Benzi altitudinale
  • linia zăpezii
  • 23,5°
  • 66,5°
  • 90°

Elementele climatice care definesc etajele climatice la munte se schimbă în funcție de altitudine: temperatura scade, dar precipitațiile în general cresc la înălțimi mai mari. Scăderea temperaturii nu creează etaje climatice doar pe orizontală pe suprafața terestră, pornind de la Ecuator, ci și pe verticală în cazul munților. Solul, relieful, flora și fauna sunt dispuse în benzi altitudinale. Acest lucru este denumit etajare climatică.

Benzi altitudinale (vegetație)

  • Zona tropicală
  • Zona temperată
  • Zona polară

Limitele dintre etajele climatice se află la diverse altitudini în funcție de localizarea geografică a munților. Temperatura de la poalele muntelui este diferită în funcție de latitudinea la care se află acesta. Cel mai de jos etaj climatic al muntelui corespunde latitudinii acestuia, iar numărul de etaje climatice depinde de înălțimea muntelui. Munții aflați aproape de Ecuator, adică la latitudini mai joase, au cel mai mare număr de etaje climatice (de pildă munții Anzi din America de Sud). Fiecare zonă poate fi diferențiată de celelalte cu ajutorul liniei zăpezii (limita topografică inferioară a terenului acoperit de zăpadă pe tot parcursul anului) sau cu ajutorul liniei copacilor (limita topografică superioară a terenului pe care pot crește copaci).

Schimbarea temperaturii

  • Sud
  • Nord
  • radiație solară

Expunerea versantului

Așa cum limitele benzilor climatice latitudinale nu sunt strict definite de paralele, nici limitele benzilor climatice altitudinale nu sunt strict marcate. Ele sunt influențate de topografie, de vânturile predominante și de expunerea versantului, deoarece unghiul razelor Soarelui este diferit pe versantul nordic al unui munte față de cel sudic. Pe versantul sudic unghiul razelor Soarelui este mai mare, deci se acumulează mai multă căldură. Prin urmare, creșterea temperaturii este mai însemnată pe versantul sudic.

Altitudinea

Temperatura aerului scade cu 1°C la fiecare creștere a altitudinii cu 100 m. Cu cât e mai rece aerul, cu atât poate reține mai puțini vapori de apă. Prin urmare, când aerul ajunge la punctul de rouă, el atinge temperatura la care este saturat cu vapori de apă, ceea ce duce la formarea norilor și la precipitații (ploaie peste 0°C, respectiv zăpadă sub 0°C). După ce a atins punctul de rouă, temperatura aerului ascendent scade cu 0,5 °C la fiecare creștere în altitudine cu 100 m deoarece căldura eliberată prin precipitații reduce rata de răcire a aerului. După ce aerul ajunge în vârful muntelui, el coboară pe versantul opus și temperatura sa crește cu 1°C la fiecare scădere a altitudinii cu 100 m. Pe acest versant nu se formează precipitații deoarece aerul încălzit poate reține mai mulți vapori. Totuși, conținutul real de vapori de apă nu se schimbă, și de aceea pe acest versant aerul este mai uscat și mai cald.

Animație

  • Polul Nord
  • Cercul Arctic - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 66,5° N. În regiunile aflate la nord de această paralelă se înregistrează cel puțin o zi când Soarele nu apune și una când Soarele nu răsare.
  • Tropul Racului - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 23,5° N. Este cea mai nordică latitudine la care unghiul razelor Soarelui poate atinge 90° (ceea ce se întâmplă o dată pe an, la momentul solstițiului de vară, în jurul datei de 22 iunie).
  • Ecuatorul - Paralela de 0°.
  • Tropicul Capricornului - O paralelă importantă aflată la latitudinea de 23,5° S. Este cea mai sudică latitudine la care unghiul razelor Soarelui poate atinge 90° (ceea ce se întâmplă o dată pe an, la momentul solstițiului de iarnă, în jurul datei de 22 decembrie).
  • Cercul Antarctic - O paralelă importantă aflată la latitudinea 66,5° S. În regiunile aflate la sud de această paralelă se înregistrează cel puțin o zi când Soarele nu apune și una când Soarele nu răsare.
  • Polul Sud
  • m
  • 0
  • 1000
  • 2000
  • 3000
  • 4000
  • 5000
  • 6000
  • 7000
  • Zona tropicală
  • Zona temperată
  • Zona polară
  • Benzi latiudinale
  • Benzi altitudinale
  • linia zăpezii
  • 23,5°
  • 66,5°
  • 90°
  • Zona tropicală
  • Zona temperată
  • Zona polară
  • linia copacilor - Limita topografică superioară până la care mai pot crește copaci.
  • linia zăpezii - Limita topografică inferioară la care pământul este acoperit de zăpadă pe tot parcursul anului.
  • Sud
  • Nord
  • radiație solară
  • curenți de aer ascendenți - Temperatura aerului ascendent scade cu 1 °C la fiecare creștere a altitudinii cu 100 m. Totuși, după atingerea punctului de rouă, temperatura scade cu doar 0,5 °C la fiecare creștere în altitudine cu 100 m.
  • curent de aer descendent - Temperatura aerului descendent crește cu 1 °C la fiecare scădere a altitudinii cu 100 m.
  • formarea norilor
  • condensare
  • vreme uscată
  • 600 m = 22 °C
  • 2600 m = 2 °C
  • 3000 m = 0 °C
  • 4600 m = – 8 °C
  • 3000 m = 8 °C
  • 600 m = 32 °C
  • punctul de rouă - Temperatura la care aerul devine saturat de vapori de apă și începe să se formeze roua.
  • vânt foehn - Un vânt uscat ce coboară din munți.

Narațiune

Pământul are o formă sferică. Acest lucru înseamnă că razele Soarelui ajung la suprafața terestră în unghiuri diferite în funcție de latitudine, rezultând astfel diferențe de temperatură. Mergând de la Ecuator către poli, unghiul razelor Soarelui cu suprafața terestră scade treptat. La Ecuator, acest unghi este de 90°, adică razele ating suprafața Pământului perpendicular. Pe de altă parte, la poli unghiul poate ajunge chiar și la , ceea ce înseamnă că în acele zone ajunge mai puțină căldură, deci este mai frig. Consecința este că pe suprafața Pământului există zone climatice diferite, printre care se numără zona tropicală, zona temperată și zona polară.

Clima unei regiuni afectează în mod fundamental proprietățile solului, flora, fauna, ciclul apei și relieful. Regiunile cu climat similar sunt grupate în zone climatice.

Elementele climatice care definesc etajele climatice la munte se schimbă în funcție de altitudine: temperatura scade, dar precipitațiile cresc la înălțimi mai mari în general. Scăderea temperaturii nu creează etaje climatice doar pe orizontală pe suprafața terestră, pornind de la Ecuator, ci și pe verticală în cazul munților. Solul, relieful, flora și fauna sunt dispuse în benzi altitudinale. Acest lucru este denumit etajare climatică.

Limitele dintre etajele climatice se află la diverse altitudini în funcție de localizarea geografică a munților. Temperatura de la poalele muntelui este diferită în funcție de latitudinea la care se află acesta. Cel mai de jos etaj climatic al muntelui corespunde latitudinii acestuia, iar numărul de etaje climatice depinde de înălțimea muntelui. Munții aflați aproape de Ecuator, adică la latitudini mai joase, au cel mai mare număr de etaje climatice (de pildă munții Anzi din America de Sud). Fiecare zonă poate fi diferențiată de celelalte cu ajutorul liniei zăpezii (limita topografică inferioară a terenului acoperit de zăpadă pe tot parcursul anului) sau cu ajutorul liniei copacilor (limita topografică superioară a terenului pe care pot crește copaci).

Expunerea versantului

Așa cum limitele benzilor climatice latitudinale nu sunt strict definite de paralele, nici limitele benzilor climatice altitudinale nu sunt strict marcate. Ele sunt influențate de topografie, de vânturile predominante și de expunerea versantului, deoarece unghiul razelor Soarelui este diferit pe versantul nordic al unui munte față de cel sudic. Pe versantul sudic unghiul razelor Soarelui este mai mare, deci se acumulează mai multă căldură. Prin urmare, creșterea temperaturii este mai însemnată pe versantul sudic.

Altitudinea

Temperatura aerului scade cu 1°C la fiecare creștere a altitudinii cu 100 m. Cu cât e mai rece aerul, cu atât poate reține mai puțini vapori de apă. Prin urmare, când aerul ajunge la punctul de rouă, el atinge temperatura la care este saturat cu vapori de apă, ceea ce duce la formarea norilor și la precipitații (ploaie peste 0°C, respectiv zăpadă sub 0°C). După ce a atins punctul de rouă, temperatura aerului ascendent scade cu 0,5 °C la fiecare creștere în altitudine cu 100 m deoarece căldura eliberată prin precipitații reduce rata de răcire a aerului. După ce aerul ajunge în vârful muntelui, el coboară pe versantul opus și temperatura sa crește cu 1°C la fiecare scădere a altitudinii cu 100 m. Pe acest versant nu se formează precipitații deoarece aerul încălzit poate reține mai mulți vapori. Totuși, conținutul real de vapori de apă nu se schimbă, și de aceea pe acest versant aerul este mai uscat și mai cald.

Suplimente asociate

Zone climatice

Pământul este împărțit în zone geografice și climatice și de vegetație.

Circulația atmosferică

Circulația atmosferică, cauzată de diferența de temperatură dintre zonele ecuatoriale și cele reci, este influențată de un număr de factori, precum rotația...

Formarea norilor, tipuri de nori

Prin evaporare, apele de suprafață formează nori de diferite forme. Odată formați norii, apa cade pe suprafața Pământului sub formă de precipitații.

Ghețar (nivel mediu)

Ghețarul este o masă de gheață formată din zăpadă care se deplasează în mod constant și lent.

Harta reliefului Chinei

Animația prezintă relieful și hidrografia Chinei.

Harta topografică a Ungariei

Animația prezintă regiunile geografice ale Ungariei.

Pământul

Pământul este o planetă telurică a cărei atmosferă conține oxigen și a cărei scoarță este solidă.

Pin de pădure

Una dintre speciile de conifere cele mai răspândite din Eurasia.

Sistemul de coordonate geografice (nivel mediu)

Sistemul de paralele și meridiane geografice ne permite să determinăm poziția oricărui punct de pe suprafața Pământului.

Straturile pădurilor

Stratificarea pe verticală a pădurilor depinde de tipul acestora.

Traiectoria Soarelui în jurul principalelor paralele

Mișcarea aparentă diurnă a Soarelui este rezultatul rotației Pământului în jurul propriei axe.

Vânturile locale

Principalele tipuri de vânturi locale sunt brizele montane, brizele marine și vânturile descendente.

Locul de origine al animalelor domestice și al plantelor de cultură

Animalele domestice și plantele de cultură provin din diferite părți ale lumii.

Topografia Pământului

Animația prezintă cei mai mari munți, cele mai mari câmpii, lacuri și deșerturi ale Pământului.

Added to your cart.