Efectul de seră

Efectul de seră

Activitatea umană constituie cauza intensificării efectului de seră care determină încălzirea globală.

Geografie

Cuvinte cheie

efectul de seră, Încălzirea globală, schimbarea climei, deșertificării, creșterea nivelului mării, absorbție de căldură, reflexie, iradiere, radiații emise, gaze atmosferice, glasshouse, dioxid de carbon, metan, oxid de azot, vapori de apă, agricultură, industrie, transport, activitate umană, atmosferă, aer, Pământ, nivelul marii, Soare, nor, așezare, deșeu, ghețar, societate, natură, geografie

Suplimente asociate

Animații

Seră

Radiația solară de undă scurtă trece liber prin atmosferă, şi este absorbită de suprafaţa Pământului, crescând astfel temperatura acestuia. Suprafaţa încălzită emite radiaţii de undă lungă care sunt absorbite în mare măsură de atmosferă.
Astfel, o parte semnificativă a căldurii emise este reţinută de atmosferă, adică nu de aer, ci de conţinutul de său de vapori de apă şi aşa-numitele gaze cu efect de seră. Efectul de seră se bazează pe capacitatea atmosferei de a reţine căldura.

Numele vine de la serele folosite în agricultură în care are loc un proces similar. În cazul serelor, învelişul din sticlă sau plastic al acestora joacă rolul gazelor cu efect de seră.

În cazul în care nu ar exista efectul de seră natural pe Pământ, temperatura medie ar fi cu 35° C mai mică decât este în prezent. Planeta ar fi acoperită cu gheaţă, cu o temperatură medie de aproximativ –20° C.
Creşterea cantităţii de gaze cu efect de seră în atmosferă determină creşterea temperaturii medii a Pământului.

Cea mai mare parte a gazelor responsabile pentru efectul de seră, cum ar fi vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul sau oxidul de azot, se găseşte în mod natural în atmosferă. Totuși în ultimii 100 de ani au apărut în atmosferă mai multe gaze care în mod natural nu ar fi prezente, crescând totodată şi procentul acestora. Toate acestea determină o intensificare a efectului de seră, care conduce la captarea unei cantităţi mai mari de căldură în atmosferă.

Ca rezultat al schimbărilor climatice şi al încălzirii globale, calotele de gheaţă polare şi gheţarii au început să se topească, ceea ce a condus la creşterea nivelului mărilor şi oceanelor; acest lucru reprezintă o ameninţare pentru multe oraşe de coastă. Numărul furtunilor şi al uraganelor este în creştere, vremea devine imprevizibilă, deşertificarea cuprinde noi teritorii, incendiile de pădure sunt mai frecvente, multe specii de animale fiind amenințate cu dispariţia.

Suprafața zonelor permanent înghețate scade din cauza încălzirii globale și are drept rezultat emiterea metanului în atmosferă. Metanul este un gaz cu un efect de seră mai puternic decât dioxidul de carbon, captând mai multă căldură. Metanul din permafrost s-a acumulat în mlaștinile înghețate la ultima glaciațiune. Odată cu dezghețarea permafrostului, se topește și hidratul de metan și ajunge în atmosferă. Presiunea provocată de gazul eliberat uneori explodează formând cratere pe suprafața pământului. Dar metanul este emis în atmosferă nu numai de pe uscat, ci și de pe fundul mărilor polare, prin dezghețarea sedimentelor. Odată cu emiterea metanului în atmosferă, este accelerată și încălzirea globală.

Definiţiile termenilor:

Radiaţii primite: Radiaţii solare electromagnetice care ajung pe suprafaţa Pământului. Aici sunt transformate în energie termică, şi contribuie în mod decisiv la încălzirea solului şi (în mod indirect) a aerului.

Reflexie: Reflectarea radiaţiilor solare electromagnetice spre spaţiul interplanetar datorită ciocnirii lor cu particulele de vapori de apă, cristale de gheaţă sau particule poluante mai mari decât lungimea de undă a radiaţiilor.

Absorbţie de căldură: Absorbţia de către elementele atmosferei a unei părţi a razelor solare care trec prin atmosferă, ceea ce cauzează o încălzire redusă a aerului. (Ozonul absoarbe radiaţiile ultraviolete, iar vaporii de apă şi dioxidul de carbon absorb radiaţiile infraroşii.)

Radiaţii emise: Radiaţii de undă lungă emise de suprafaţa terestră încălzită de radiaţiile solare, care transmit căldura către aerul de deasupra.

Gaze cu efect de seră: Gaze care joacă cel mai important rol în producerea efectului de seră: dioxid de carbon, metan, oxizi de azot, freoni şi ozonul din troposferă.

Atmosfera Pământului

Efect de seră natural

Efect de seră crescut

Topirea calotei de gheață

Animație

Narațiune

Pământul primeşte radiaţii solare de undă scurtă şi cu o energie înaltă. O mică parte din această radiaţie electromagnetică este reflectată înapoi de atmosferă, cea mai mare parte însă trece prin atmosferă și ajunge pe suprafaţa Pământului.

Din radiațiile care ajung pe Pământ o parte sunt absorbite iar o parte sunt reflectate. Dat fiind că planeta noastră se încălzește, căldura este radiată înapoi în atmosferă. Această radiaţie termică cu unde lungi şi energie scăzută încălzeşte şi aerul. Gazele cu efect de seră din atmosferă captează în mare măsură căldura radiată de suprafaţa terestră: astfel, după ce razele solare sunt absorbite, sunt radiate înapoi spre suprafaţa Pământului.

Procesul este similar cu cel produs în seră unde suprafaţa sticlei are aceeaşi funcţie ca gazele cu efect de seră. Razele solare trec prin sticlă, după care sunt absorbite de sol şi radiate înapoi sub formă de căldură. Sticla împiedică ieşirea căldurii din seră, determinând o creştere semnificativă a temperaturii. În lipsa efectului de seră natural, temperatura medie de pe Pământ ar fi mai mică cu 35° C.

Cea mai mare parte a gazelor responsabile pentru efectul de seră, cum ar fi vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul sau oxidul de azot, se găseşte în mod natural în atmosferă. Totuși în ultimii 100 de ani au apărut în atmosferă mai multe gaze care în mod natural nu ar fi prezente, crescând totodată şi procentul acestora. Toate acestea determină o intensificare a efectului de seră, care conduce la captarea unei cantităţi mai mari de căldură în atmosferă.

Combustia petrolului, a gazului metan şi a cărbunelui generează cantităţi mari de dioxid de carbon. Centralele termice, industria şi transportul contribuie de asemenea la producerea dioxidului de carbon.
Defrişările constituie şi ele un factor important în creşterea concentraţiei de dioxid de carbon, deoarece vegetaţia absoarbe dioxidul de carbon.

Gazele nenaturale sunt generate în primul rând prin activităţi industriale sub formă de solvenţi, agenţi de spumare, degresanţi şi materiale izolante. Metanul se produce ca urmare a proceselor de descompunere asociate cu activităţile agricole, cum ar fi cultivarea orezului sau creşterea animalelor. Tratarea deşeurilor şi tratarea apelor reziduale sunt de asemenea responsabile pentru producerea de metan. Oxidul de azot rezultă din descompunerea substanţelor conţinând azot, precum îngrăşămintele.

Unii cercetători contestă ideea că schimbările climatice actuale şi încălzirea globală se află într-o relaţie strânsă cu creşterea semnificativă a concentraţiei de gaze cu efect de seră; din punctul lor de vedere, este vorba despre un proces natural.

Ca rezultat al schimbărilor climatice şi al încălzirii globale, calotele de gheaţă polare şi gheţarii au început să se topească, ceea ce a condus la creşterea nivelului mărilor şi oceanelor; acest lucru reprezintă o ameninţare pentru multe oraşe de coastă. Numărul furtunilor şi al uraganelor este în creştere, vremea devine imprevizibilă, deşertificarea cuprinde noi teritorii, incendiile forestiere sunt mai frecvente, și multe specii de animale sunt amenințate cu dispariţia.

Suplimente asociate

Ghețar (nivel mediu)

Ghețarul este o masă de gheață formată din zăpadă care se deplasează în mod constant și lent.

Poluarea aerului

Animația prezintă principalele surse de poluare a aerului: poluarea agricolă, idustrială și urbană.

Funcționarea puțurilor de petrol

Puțurile de petrol sunt structuri de pompare a țițeiului la suprafață.

Platformă petrolieră

Prin centrul turnului trece o țeavă care penetrează fundul mării pentru a ajunge la stratul de petrol.

Activitate vulcanică

În timpul activității vulcanice, din scoarța terestră erupe la suprafață magma.

Aisberguri

Aisbergurile sunt blocuri de gheață din apă dulce care plutesc pe mare.

Autovehicule ecologice

Prin combinarea unui motor cu ardere internă cu un motor electric se obține reducerea emisiilor.

Casă familială fără emisii de dioxid de carbon

La proiectarea și construirea unei case familiale trebuie să avem în vedere importanța protecției mediului.

Casă pasivă

Casele pasive asigură un climat interior confortabil, fără să recurgă la sisteme de încălzire sau răcire convenționale.

Cicloanele și anticicloanele din zona temperată

Cicloanele sunt furtuni în formă de vârtej cu diametrul de câteva sute sau chiar mii de kilometri, însoțite de precipitații.

Cicloanele tropicale

Cicloanele sunt furtuni în formă de vârtej cu diametrul de câteva sute de kilometri, însoțite de precipitații.

Curiozități geografice - Geografie socială

Animaţia prezintă elemente interesante de geografie socială.

Despădurire

Despăduririle au un efect negativ asupra mediului înconjurător.

Formarea stratovulcanilor

Stratovulcanii sunt formați din straturi de cenușă vulcanică, fragmente de rocă și lavă.

Fotosinteza (nivel începător)

Plantele pot transforma substanțele anorganice (dioxid de carbon, apă) în zahăr organic.

Front cald, front rece

Întâlnirea a două mase de aer cu temperaturi diferite dă naștere la fronturi atmosferice calde, respectiv reci.

Poluarea apei

Principalele surse de poluare a apei sunt zonele urbane, industria și agricultura.

Poluarea mediului

Poluarea este efectul negativ al activității umane asupra mediului înconjurător.

Poluarea solului

Animația prezintă principalele surse de poluare a solului.

Producția cimentului

Animația prezintă procesul de fabricare a cimentului de la extracția materiilor prime la utilizarea cimentului.

Puncte fierbinți

Punctele fierbinți sunt zone ale suprafaței scoarței terestre caracterizate de dese ridicări ale magmei la suprafață, ceea ce dă naștere la vulcani.

Schimbarea anotimpurilor (nivel mediu)

Datorită înclinării axei de rotație a Pământului, unghiul razelor solare variază de-a lungul unui an.

Stație de epurare a apelor uzate

Apele uzate epurate pot fi folosite în agricultură și industrie.

Structura Pământului (nivel mediu)

Pământul este compus din mai multe straturi sferice.

Traiectoria Soarelui în jurul principalelor paralele

Mișcarea aparentă diurnă a Soarelui este rezultatul rotației Pământului în jurul propriei axe.

Ozon (O₃)

Un alotrop al oxigenului format din trei atomi de oxigen.

Stratul de ozon

Stratul de ozon filtrează radiațiile ultraviolete dăunătoare, fiind astfel indispensabil vieții pe Pământ.

Fotosinteză

Plantele pot transforma substanțele anorganice (dioxid de carbon și apă) în glucoză (substanță organică).

Added to your cart.