Clorofilă

Clorofilă

Clorofila este un pigment fotosensibil, de culoare verde, ce se găseşte în plante; ea absoarbe energia luminoasă, fiind esențială în procesul de fotosinteză.

Biologie

Cuvinte cheie

clorofilă, pigment verde, clorofila a, clorofila b, fotosinteză, ciclul porfirinic, pigment, cloroplast, inel de pirol, ion de magneziu, biologie, biochimie, chimie

Suplimente asociate

Animații

Clorofila a

Clorofila a (C₅₅H₇₂O₅N₄Mg)

Date

Masa molară: 893,50g/mol

Punct de topire: 153,2 °C

Densitate: 1,079 g/cm³

Proprietăţi

Clorofila este pigmentul verde al plantelor, ce joacă un rol crucial în fotosinteza acestora. Structura de bază a unei molecule de clorofilă este dată de un inel porfirinic, format din 4 inele pirolice, dispus în jurul unui ion de magneziu. Plantele verzi conţin două tipuri de molecule de clorofilă, cele mai des întâlnite fiind clorofila a și clorofila b. Diferenţele structurale dintre cele două tipuri se datorează grupului care se leagă de atomul de carbon al unui inel pirolic: la clorofila a, este vorba despre o grupare metil, iar la clorofila b intervine o grupare carbonil. Clorofila se dizolvă bine în alcool, eter și acetonă.

Răspândire, producţie

Molecula de clorofilă se găseşte în celulele plantelor, bacteriilor, mușchilor şi algelor care fac fotosinteză, jucând un rol vital.
Extractul de clorofilă poate fi obţinut din frunzele de urzică, strivindu-le cu nisip cuarţos. Ţesutul vegetal zdrobit se introduce în acetonă şi se filtrează. Poate fi obținut și din frunze uscate.

Utilizare

Clorofila este un colorant utilizat în industria alimentară și în cea cosmetică.

Clorofila a - model molecular compact

Clorofila b

Clorofila b (C₅₅H₇₀O₆N₄Mg)

Date

Masa molară: 907,5 g/mol

Punct de topire: 125 °C

Proprietăţi

Clorofila este pigmentul verde al plantelor, ce joacă un rol crucial în fotosinteza acestora. Structura de bază a unei molecule de clorofilă este dată de un inel porfirinic, format din 4 inele pirolice, dispus în jurul unui ion de magneziu. Plantele verzi conţin două tipuri de molecule de clorofilă, cele mai des întâlnite fiind clorofila a și clorofila b. Diferenţele structurale dintre cele două tipuri se datorează grupului care se leagă de atomul de carbon al unui inel pirolic: la clorofila a, este vorba despre o grupare metil, iar la clorofila b intervine o grupare carbonil. Clorofila se dizolvă bine în alcool, eter și acetonă.

Răspândire, producţie

Molecula de clorofilă se găseşte în celulele plantelor, bacteriilor, mușchilor şi algelor care fac fotosinteză, jucând un rol vital.
Extractul de clorofilă poate fi obţinut din frunzele de urzică, strivindu-le cu nisip cuarţos. Ţesutul vegetal zdrobit se introduce în acetonă şi se filtrează. Poate fi obținut și din frunze uscate.

Utilizare

Clorofila este un colorant utilizat în industria alimentară și în cea cosmetică.

Clorofila b - model molecular compact

Narațiune

Suplimente asociate

Fotosinteză

Plantele pot transforma substanțele anorganice (dioxid de carbon și apă) în glucoză (substanță organică).

Celule animale şi vegetale, organite celulare

Celulele eucariote conțin un număr mare de organite celulare.

Comparaţia plantelor monocotiledonate şi dicotiledonate

Angiospermele se împart în dicotiledonate și monocotiledonate.

Euglena verde

Eucariotă unicelulară care trăiește în apele dulci, hrănindu-se atât autotrof, cât și heterotrof.

Floare

Animaţia prezintă structura unei flori tipice.

Fotosinteza (nivel începător)

Plantele pot transforma substanțele anorganice (dioxid de carbon, apă) în zahăr organic.

Added to your cart.