Ciclul de viață al vertebratelelor

Ciclul de viață al vertebratelelor

Ciclul de viață al animalelor vertebrate începe cu producerea celulelor reproductive ale unui individ și se termină cu producerea celulelor reproductive ale următoarei generații.

Biologie

Cuvinte cheie

vertebrate, ciclul de viață, dezvoltare, ontogeneză, reptilă, amfibian, pasăre, mamifer, pesti, crap comun, cangur, planor, mierlă, cerb roșu, găină, broască de lac, nidicol, placentar, imago, marsupial, nidifug, ovul, embrion, mormoloc, branhii, plămân, fertilizare, împerechere, ou cu coajă moale, ou de pasăre, sân, lapte matern, placenta, făt, incubație, cuib, morulă, puiet de pește, animal, coloană vertebrală, biologie

Suplimente asociate

Animații

Animale adulte

  • Pești
  • Amfibieni
  • Reptile
  • Păsări nidifuge
  • Păsări nidicole
  • Marsupiale
  • Mamifere placentare

Pești

  • icre - Totalitatea ovulelor nefecundate depuse de femela crap. Suprafața externă a icrelor este lipicioasă și se poate lipi cu ușurință de plantele acvatice.
  • puiet - Se dezvoltă din icrele fecundate, iar la început se hrănesc din sacul de gălbenuș aflat sub stomac.
  • pește juvenil - Pește tânăr care se poate hrăni singur.
  • crap adult - O femelă crap adultă poate depune între 150 000 - 200 000 de icre/kilogram corp. În timpul perioadei de împerechere, femela crap și masculul crap înoată unul lângă celălalt și își elimină gameții în apă.

Peștii sunt animale gonocorice, dar diferența dintre masculi și femele este mică. Masculii produc lapții, femelele icrele.

Depunerea icrelor are loc doar la o anumită temperatură a apei și începe cu elinerarea gameților masculului și ai femelei. Icrele depuse de femelă sunt fecundate de mascul prin fecundare externă. Pentru ciclul de viață al peștilor este caracteristică dezvoltarea fără metamorfoză, urmașii semănând foarte tare cu părinții, însă sunt mai mici și mai vulnerabili.

Amfibieni

  • ou
  • embrion
  • mormoloc nou-născut
  • mormoloc
  • dezvoltarea picioarelor din spate
  • dezvoltarea picioarelor din față
  • dispariția cozii
  • broască adultă

Amfibienii au un mod spectaculos de a face curte și folosesc cel mai mult fecundarea externă. Larvele care se dezvoltă din ouăle fecundate se numesc mormoloci și numai după ce trec prin transformări importante, numite metamorfoză, ajung la forma pe care o au ca animale adulte. Mormolocii respiră prin branhii și arată ca un pește. De-a lungul metamorfozelor, branhiile și coada dispar și se dezvoltă picioarele.

Reptile

  • ou
  • eclozare
  • șarpe tânăr
  • șarpe adult

Reptilele se înmulțesc prin fecundare internă. În timpul împerecherii, masculul depune gameții în corpul femelei. În jurul ovulelor fecundate se formează un gălbenuș bogat în substanțe hrănitoare și o coajă moale.

Majoritatea reptilelor își depun ouăle în pământ, temperatura ideală pentru incubație provenind de la soare. Dezvoltarea reptilelor are loc fără metamorfoză și independent de prezența apei.

Păsări nidifuge

  • ou - Este deschis la culoare, cu greutatea de aproximativ 50-60g.
  • pui - Iese din ou după 21 de zile de incubație. Corpul este acoperit cu puf.
  • cocoș și găină - Masculul este numit cocoș, iar femela găină. Masculul este mai mare decât femela, are penajul mai colorat, iar creasta de pe cap este mare și roșie. Penajul femelei este mai discret, de cele mai multe ori de culoare maronie. Creasta de pe cap este mai mică. În corpul femelei se dezvoltă în permanență ovule care se transformă în ouă, chiar dacă nu sunt fecundate de mascul. Puiul, însă, se dezvoltă doar din oul fecundat.

Păsările sunt animale gonocorice, adică există femele și masculi. Dimorfismul sexual este, de obicei, prezent: penajul masculului este mai colorat decât al femelei.

Ele se înmulțesc prin fecundare internă, adică în timpul împerecherii, masculul depune gameții în corpul femelei, prin cloacă.
În jurul ovulelor fecundate se formează un gălbenuș bogat în substanțe hrănitoare și o coajă calcificată.
Temperatura necesară incubației este asigurată de căldura emanată de corpul părintelui care clocește ouăle.
Dezvoltarea păsărilor nu are loc prin metamorfoză.
Puii păsărilor nidifuge sunt atât de dezvoltați încât își urmează părinții la scurt timp de la eclozare.

Păsări nidicole

  • ou - Culoarea este albastră-verzuie cu puncte roșiatice. Greutatea este de aproximativ 6-7 g.
  • pui - Sunt hrăniți de către părinți cu omizi, insecte și râme.
  • mierlă tânără - Doar la 2-3 săptămâni de la părăsirea cuibului este capabilă să se hrănească singură, până atunci fiind hrănită de către părinți.
  • mascul și femelă - Penajul bărbătușului este de culoare neagră, iar ciocul este portocaliu. Femela are penajul de culoare maronie - cenușie. În creșterea puilor, masculul are un rol mai important decât femela. Mierla este capabilă să clocească ouă chiar și de 3 ori pe an.

Păsările sunt animale gonocorice, adică există femele și masculi. Dimorfismul sexual este, de obicei, prezent: penajul masculului este mai colorat decât al femelei.

Ele se înmulțesc prin fecundare internă, adică în timpul împerecherii, masculul depune gameții în corpul femelei, prin cloacă.
În jurul ovulelor fecundate se formează un gălbenuș bogat în substanțe hrănitoare și o coajă calcificată.
Temperatura necesară incubației este asigurată de căldura emanată de corpul părintelui care clocește ouăle.
Dezvoltarea păsărilor nu are loc prin metamorfoză.

Puii păsărilor nidicole sunt foarte slab dezvoltați și incapabili de a se hrăni singuri pentru o perioadă lungă de timp.

Marsupiale

  • morulă - Se dezvoltă în uterul mamei timp de 32-36 de zile.
  • cangur nou-născut - Nou-născutul, insuficient dezvoltat, are greutatea de câteva grame. După naștere, intră singur în marsupiul mamei.
  • pui de cangur
  • cangur tânăr - Puiul este crescut de mamă în marsupiu timp de câteva luni, apoi începe să îl părăsească din ce în ce mai des. El devine complet independent la vârsta de 10 luni.
  • mascul și femelă adulți - Masculul este mult mai mare decât femela. Femelele ating maturitatea sexuală după vârsta de 18 luni.

Numele mamiferelor provine de la glandele mamare, care sunt glande sudoripare modificate. Puiul nou născut este hrănit de mamă cu laptele produs de aceste glande.

Puii marsupialelor se dezvoltă doar pentru o scurtă perioadă de timp în uterul mamei și sunt foarte slab dezvoltați la naștere. Prima parte a vieții și-o petrec în marsupiul aflat pe burta mamei.

Mamifere placentare

  • morulă - Se dezvoltă în uterul mamei timp de 8 luni.
  • fetus - Se dezvoltă în uterul mamei timp de 8 luni.
  • vițel - Vițelul nou-născut are greutatea de 7-15 kg și este capabil să meargă imediat după naștere.
  • cerb și ciută - Masculul este numit cerb sau taur iar femela ciută. Doar masculul are pe cap coarne care pot atinge dimensiuni impresionante.

Numele mamiferelor provine de la glandele mamare, care sunt glande sudoripare modificate. Puiul nou născut este hrănit de mamă cu laptele produs de aceste glande.

Puii mamiferelor placentare se dezvoltă pentru o lungă perioadă de timp în uterul mamei și sunt relativ bine dezvoltați la naștere. Numele acestor mamifere provine de la placentă care asigură substanțele hrănitoare pentru fetus.

Suplimente asociate

Șarpele de casă

Specie de șarpe ușor de recunoscut după petele caracteristice de pe gât.

Anatomia măduvei spinării

Măduva spinării este parte a sistemului nervos central situată în interiorul coloanei vertebrale. De aici pornesc nervii spinali.

Animalele din gospodărie

Animația prezintă animalele din gospodărie și părțile acestora pe care le putem cumpăra în magazine sau la piață.

Axolotl

Axolotl, cunoscut și sub numele de „peștele umblător mexican” este o specie de salamandră cu coadă care își păstrează branhiile și la vârstă adultă.

Broasca de lac

Pornind de la anatomia broaștei de lac, animația prezintă anatomia amfibienilor.

Cangurul uriaș

Unul dintre cei mai mari marsupiali.

Cerbul comun

Cerbii sunt mamifere rumegătoare copitate cu degete pare. Masculii au coarne impresionante.

Crapul

Pește de apă dulce folosit adesea ca hrană.

Dentiția la mamifere

Dentiția diferitelor tipuri de mamifere reflectă obiceiurile lor de hrănire.

Diversitatea organelor sensibile la lumină

De-a lungul evoluției s-au dezvoltat mai multe tipuri de organe de vedere, independent unul de celălalt.

Elefantul african

Cel mai mare animal de uscat de pe Pământ.

Eretele de stuf

Eretele de stuf este o pasăre răpitoare larg răspândită.

Evoluția creierului la vertebrate

În cursul evoluției vertebratelor, dezvoltarea relativă a unor anumite regiuni ale creierului a suferit modificări.

Expediția legendară a lui Darwin

Expediţia legendară a lui Charles Darwin la bordul navei HMS Beagle a jucat un rol crucial în dezvoltrea teoriei evoluţioniste.

Mierla

Pornind de la exemplul mierlei, animația prezintă anatomia oaselor și ouălor la păsări.

Respirația la pești

Branhiile peștilor sunt străbătute de vase sanguine care absorb oxigenul și eliberează dioxid de carbon.

Stăncuță

În general, stăncuțele trăiesc în grupuri, fiind adesea întâlnite și în orașe. Konrad Lorenz a studiat comportamentul social complex al acestor păsări.

Vipera comună (Vipera berus)

Vipera comună este o specie de șarpe veninos întâlnită și în țara noastră. Mușcătura acestei vipere este foarte rar fatală pentru om.

Added to your cart.