Cărăbușul de mai

Cărăbușul de mai

Cărăbușul de mai este o insectă foarte răspândită în Europa. Larvele sale, numite și viermi albi, sunt considerate dăunătoare.

Biologie

Cuvinte cheie

cărăbuș, gândac, metamorfoză completă, insecte, Chafer GRUB, aripa exterior greu, artropode, armură de chitină, chitină, abdomen, torace, animal, insectă, artropod, Insecte, biologie

Suplimente asociate

Animații

Cărăbuşul de mai

Cărăbușul de mai este o insectă cu o răspândire largă în Europa. Are în medie o lungime de 2,5–3 cm. Antenele sunt de ajutor pentru a face diferența între masculi și femele: în timp ce femelele au 6 lamele pe antene, masculii au 7.

Anatomie

  • cap
  • torace
  • abdomen
  • elitre
  • picior
  • aparat bucal - Cel mai vechi tip de aparat bucal la insecte, care s-a dezvoltat de-a lungul evoluţiei din picioare. Serveşte la tăierea şi măcinarea hranei.
  • antenă - Organ senzorial chimic cu ajutorul căruia masculii detectează feromonii femelelor.

La fel ca la alte insecte, corpul cărăbușului de mai este compus din 3 părți principale: cap, torace și abdomen.

Pe cap se găsesc antenele cărăbușului, organe de simț care percep substanțele chimice din mediul înconjurător. Pe cap se mai găsesc aparatul bucal și ochii compuși. Toracele cuprinde 3 perechi de picioare și 2 perechi de aripi. Aripile anterioare sunt întărite (elitre) și au un rol protector, pe când aripile posterioare sunt membranare, fiind folosite pentru zbor.

Organele interne

  • creier - Creierul insectei e format dintr-o pereche de ganglioni cerebroizi. Joacă un rol important în procesarea informaţiilor captate cu ajutorul ochilor şi antenelor, controlând de asemenea şi activitatea celorlalte funcţii ale sistemului nervos. Conţine celule neurosecretoare, care secretă hormoni juvenili, responsabili pentru năpârlire.
  • lanț ganglionar ventral - Pornește din creier şi se întinde de-a lungul abdomenului. Ganglionii lanțului ventral conţin celule neuronale, care sunt legate între ele prin fascicule de fibre nervoase.
  • organe genitale - Insectele sunt animale cu sexe separate, masculul şi femela. Organele genitale masculine produc spermă, iar cele feminine ovule.
  • inimă multicamerală - Sistemul circulator la insecte este deschis și plin cu hemolimfă. Hemolimfa este lichidul care circulă printr-un organ tubular pe aproape toată lungimea corpului, de la inimă, localizată în abdomen, până la capul insectei, de unde curge în cavitățile corpului. Hemolimfa reintră în tub prin orificiile existente de-a lungul părților sale laterale. Rolul homolimfei este aprovizionarea celulelor cu substanţe nutritive, precum şi transportarea substanţelor reziduale. Nu transportă însă gazele respiratorii, furnizarea oxigenului fiind realizată de către sistemul traheal.
  • glande salivare - Digestia începe în cavitatea bucală, când hrana este umezită şi transformată sub acţiunea enzimelor din salivă.
  • gușă - Depozitează și înmoaie hrana.
  • stomac - Interiorul stomacului este căptuşit cu caneluri şi dinţi chitinoşi care ajută la măcinarea alimentelor. De aceea, stomacul insectelor mai este denumit şi „pipotă”.
  • ramuri cecale - Măresc suprafaţa şi astfel sporesc digestia şi absorbţia eficientă a nutrienţilor.
  • tuburi Malpighi - Tuburile Malpighi constituie sistemul excretor întâlnit al insectelor. Tuburile filtrează hemolimfa din cavitatea corpului şi o eliberează în intestine. Substanţele nutritive folositoare (apă, zahăr etc.) sunt absorbite din nou în hemolimfă, pe când reziduurile și toxinele sunt excretate.
  • intestin posterior - Tuburile Malpighi filtrează hemolimfa din cavitatea corpului iar conţinutul filtrat este eliberat în intestinul posterior, unde substanţele folositoare (apă, zahăr etc.) sunt absorbite din nou în hemolimfă, pe când reziduurile și toxinele sunt excretate.

Viermi albi

  • picior
  • antenă
  • aparat bucal - Cel mai vechi tip de aparat bucal care s-a dezvoltat de-a lungul evoluţiei la insecte. Serveşte la tăierea şi măcinarea hranei. Larvele provoacă daune grave agriculturii prin distrugerea rădăcinilor plantelor.

Larvele, numite și viermi albi, se dezvoltă în sol și se hrănesc cu rădăcinile plantelor, de aceea pot avea efecte dăunătoare foarte mari asupra culturilor agricole. În funcție de climă, larvele se transformă în pupe în vara celui de-al treilea până la al cincilea an. După încă șase săptămâni, pupa se transformă într-un cărăbuș adult, apoi iernează în sol, după care iese la suprafață în aprilie sau mai.

Animație

  • cap
  • torace
  • abdomen
  • elitre
  • picior
  • aparat bucal - Cel mai vechi tip de aparat bucal la insecte, care s-a dezvoltat de-a lungul evoluţiei din picioare. Serveşte la tăierea şi măcinarea hranei.
  • antenă - Organ senzorial chimic cu ajutorul căruia masculii detectează feromonii femelelor.
  • picior
  • antenă
  • aparat bucal - Cel mai vechi tip de aparat bucal care s-a dezvoltat de-a lungul evoluţiei la insecte. Serveşte la tăierea şi măcinarea hranei. Larvele provoacă daune grave agriculturii prin distrugerea rădăcinilor plantelor.

Narațiune

Cărăbușul de mai este o insectă cu o răspândire largă în Europa. Are în medie o lungime de 2,5–3 cm. Antenele sunt de ajutor pentru a face diferența între masculi și femele: în timp ce femelele au 6 lamele pe antene, masculii au 7.

Larvele, numite și viermi albi, se dezvoltă în sol și se hrănesc cu rădăcinile plantelor, de aceea pot avea efecte dăunătoare foarte mari asupra culturilor agricole. În funcție de climă, larvele se transformă în pupe în vara celui de-al treilea până la al cincilea an. După încă șase săptămâni, pupa se transformă într-un cărăbuș adult, apoi iernează în sol, după care iese la suprafață în aprilie sau mai.

La fel ca la alte insecte, corpul cărăbușului de mai este compus din 3 părți principale: cap, torace și abdomen. Pe cap se găsesc antenele cărăbușului, organe de simț care percep substanțele chimice din mediul înconjurător. Pe cap se mai găsesc aparatul bucal și ochii compuși. Toracele cuprinde 3 perechi de picioare și 2 perechi de aripi. Aripile anterioare, numite elitre, sunt întărite și au un rol protector, pe când aripile posterioare sunt membranare, fiind folosite pentru zbor.

Suplimente asociate

Rădașca

Pornind de la exemplul rădaștei, animația prezintă modul de funcționare al mușchilor insectelor, mecanismul de zbor al insectelor și modul de reproducere al...

Reproducerea și dezvoltarea insectelor

Pe baza ciclului lor biologic, insectele pot fi împărțite în trei categorii: homomorfe, hemimetabole și holometabole.

Albina meliferă europeană

Albinele produc o substanță nutritivă dulce numită miere.

Fluturele alb al verzei

Pornind de la exemplul fluturelui alb al verzei, animația prezintă anatomia fluturilor.

Furnica roșie de pădure

Un mușuroi de furnici este format din regină, masculi și lucrătoare.

Rusalia (Efemerida)

Larvele acestei specii de efemeride trăiesc trei ani de zile în apă. Odată mature, rusaliile trăiesc o singură zi, timp în care se împerechează.

Diversitatea organelor sensibile la lumină

De-a lungul evoluției s-au dezvoltat mai multe tipuri de organe de vedere, independent unul de celălalt.

Mătase de păianjen, pânză de păianjen

Cu toate că densitatea mătăsii de păianjen este mai mică decât a nailonului, rezistența sa la întindere o depășește pe cea oțelului.

Păianjenul cu cruce

Pornind de la exemplul păianjenului cu cruce, animația prezintă anatomia păianjenilor.

Paianjenul brun solitar

Mușcătura veninoasă a păianjenului pustnic este foarte periculoasă pentru organismul uman.

Racul de râu

Rac de talie mare, trăieşte în râurile şi lacurile cu apă limpede şi curgătoare.

Tarantula cu genunchi roșii

Una dintre cele mai bine cunoscute specii de păianjen adesea ținută ca animal de companie. Mușcătura acesteia nu este letală pentru oameni.

Tardigradă

Tardigradele pot supraviețui atât în condiții extreme, cât și în spațiu.

Added to your cart.