Alhambra în secolul al XVI-lea (Spania)

Alhambra în secolul al XVI-lea (Spania)

Numele magnificului ansamblu de clădiri care se ridică deasupra Granadei provine din limba arabă și înseamnă „castelul roșu”.

Arte vizuale

Cuvinte cheie

Alhambra, Generalife, Alcazaba, palatul lui Carol al V-lea, Granada, Regatul Spaniei, Spania, Carol al V, stilul moresc, istorie, arhitectură arabă, secolul al XVI-lea, Perioada modernă, palat, fortăreață, cetate, apeduct, arhitectură, istoria artei, Reconquista, islam, monument

Suplimente asociate

Animații

Granada

În 1492, odată cu ocuparea Granadei, la câțiva ani după uniunea personală dintre coroana Castiliei și Aragon (după căsătoria din 1474 a reginei Izabela I cu Ferdinand al II-lea cunoscuți mai târziu sub numele de „regii catolici”), s-a prăbușit și ultima fortăreață musulmană de pe peninsula Iberică. Aceasta a însemnat sfârșitul prezenței musulmane pe teritoriul cunoscut de aproape opt secole sub numele de al-Andalus. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, Regatul Granada a rezistat presiunilor creștine mulțumită importanței sale comerciale, cât și protecției naturale oferite de lanțul muntos din sudul peninsulei Iberice dar și sprijinului militar oferit de dinastia Wattasid a Regatului Musulman din Africa de Nord. În plus, rivalitatea dintre regatele creștine care ocupau nordul peninsulei precum și conflictele interne ale regatului Castiliei, au contribuit la prosperarea timp de secole a Regatului Granadei.

Capitala regatului, Granada, cu excepția câmpiilor fertile din vest, este înconjurată de munți. Sudul orașului este mărginit de lanțul munților Sierra Nevada cu cele mai înalte piscuri din Peninsula Iberică, unele dintre ele depășind 3000 m altitudine.

În Granada se găsește faimoasa Alhambra (care în limba arabă înseamnă „cel roșu”) compusă dintr-un palat maur și un ansamblu de fortărețe. Alhambra este situată pe deal, între râurile Darro și Genil, în fața cartierului Albaicín, unul dintre cele mai vechi cartiere ale orașului. Zidurile care înconjoară fortăreața se uneau cândva cu zidurile orașului, ceea ce făcea din Alhambra, situată în interiorul orașului Granada, o citadelă invincibilă. În interiorul Alhambrei se aflau palate, grădini, fortăreața Alacazaba și alte edificii specifice unui astfel de complex.

Alhambra a fost locuința regilor și a curții regale a Regatului Nasrid al Granadei. Frumusețea ei nu rezidă numai în stilul decorativ care reprezintă o capodoperă a artei andaluze, ci și în perfecta sa încadrare în mediul înconjurător. Această frumusețe este accentuată de excepționala performanță inginerească în proiectarea rețelei de alimentare cu apă, care poate fi observată în construcția grădinilor, fântânilor arteziene, lacurilor și canalelor. Acestea asigurau nevoile de apă ale locuitorilor palatului. Rețeaua de apă funcționează și astăzi și alimentează cu apă grădinile, contribuind la crearea unei atmosfere magice.

Alhambra

Monumentalul complex Alhambra este rezultatul a două secole și jumătate de lucrări de construcție în timpul domniei dinastiei Nasrid. Astăzi Alhambra este greu de imaginat fără minunatele și desele păduri care o înconjoară. În trecut însă, fortăreața nu era înconjurată de copaci, deoarece aceștia ar fi îngreunat apărarea fortăreței. Primii copaci au fost plantați de-a lungul drumurilor de acces în timpul domniei regelui Carol al V-lea, iar ceilalți au fost plantați mai târziu, la începutul secolului al XIX-lea.

Alhambra a devenit o rezidență regală începând cu 1238, când a ajuns la putere sultanul Mohamed I. Cele mai importante palate au fost construite între 1333 și 1391 în timpul domniei lui Yusuf I și Mohamed al V-lea.

Interioarele somptuoase ale Palatului Comares (Palacio de Comares) și Palatului Leilor (Palacio de los Leones), datează din secolul al XIV-lea. Complexul de clădiri are o formă alungită care urmează forma dealului pe care se întinde, și măsoară 740 m în lungime și între 40 și 180 de m în lățime.

Turnuri

După ce și-au pierdut funcția de turnuri de pază, turnurile care se găsesc de-a lungul zidurilor (în prezent au rămas 22), au fost transformate în locuințe.

Palatele Nasrizilor

Mexuar

Mexuar este unul dintre cele mai vechi palate din Alhambra și constă din Curtea Machuca (Patio de Machuca), turnul acesteia și o galerie. Curtea a primit numele arhitecților care au primit sarcina de a construi palatul lui Carol al V-lea, și anume Pedro Machuca și fiul său, Luis. Sala de primire de lângă curte a servit și ca sală de judecată, precum și ca sală de întrunire a consiliului de miniștri. Mexuar a suferit cele mai multe renovări și transformări. Aici se pot observa atât urmele arhitecturii musulmane, cât și cele ale arhitecturii creștine.
Sala Aurită (Cuarto Dorado) și casa de rugăciune îndreptată către Mecca, în direcția sud-est, se află, de asemenea, aici.

Palatul Comares (Palacio Comares)

Palatul Comares a fost rezidența oficială a monarhului. Este compusă din numeroase încăperi, precum Sala Bărcii (Sala de la Barca), Sala Ambasadorilor și Sala Tronului (Salón de los Embajadores o del Trono), aflate în turnul Comares, cu vedere spre valea râului Darro. Acest palat este probabil cea mai importantă parte a complexului deoarece a fost centrul activității politice și al diplomației regatului.

Grandoarea și rafinamentul curții regale sunt prezente atât în bogăția ornamentelor, cât și în versurile și inscripțiile omagiale de pe pereți adresate emirului. La palat se poate ajunge prin Poarta Mirților (Patio de la Arrayanes) unde așteptau probabil oaspeții înainte de a fi primiți la curte. Numele acestei curți provine de la gardurile vii de mirt de pe cele două laturi ale bazinului.

Construirea băilor în imediata apropiere a Sălii Ambasadorilor ne sugerează importanța acestora. Aici erau invitate persoane importante, care se puteau relaxa și bucura de tratament preferențial. Baia avea săli cu apă rece, apă caldă și apă fierbinte, precum și camere în care oamenii se puteau relaxa după baie. Existau de asemeni toalete precum și o galerie pentru muzicieni. Băile puteau fi folosite în același timp doar de persoane de același sex.

Palatul Leilor

Construcția acestui palat, care se remarcă prin frumusețea sa, a început în timpul domniei lui Mohamed al V-lea. Este construit în jurul Curții Leilor (Patio de los Leones), una dintre cele mai cunoscute și mai reprezentative curți din Alhambra. La construcția sa s-au folosit noi concepte estetice și de formă, precum și sculpturi care reprezintă animale, ceea ce era interzis în religia islamică.

Curtea Leilor era un spațiu închis, o grădină ascunsă pe care musulmanii o considerau Grădina Raiului. Era o zonă privată, aparținând de locuința sultanului, în care se aflau și spații destinate femeilor (nu era însă vorba de un harem în clasicul sens al cuvântului).

În apropiere se afla Sala de los Abencerrajes în care se găseau dormitoarele. Constituia locul ideal pentru relaxare deoarece datorită construcției sale unice, fluxul de aer cald circula în partea de sus a încăperii, astfel că vara temperatura nu depășea 22°C.

Curtea Leilor este înconjurată și de alte săli: Sala Regilor (Sala de los Reyes), care își datorează numele picturilor regilor dinastiei Nasrid, precum și a altor personalități musulmane și creștine, Sala de los Mocárabes și Sala celor Două Surori (Sala de Dos Hermanas).

În partea de sud-est a Curții Leilor se află Partal în care se află grădini mai mici, terasate (adaptate la diferențele de nivel ale terenului). Singurele structuri care s-au păstrat intacte din Partal sunt Turnul Doamnelor (Torre de las Damas) și bazinul. În afara acestora doar ruine se mai pot vizita (rezidența lui Yusuf al II-lea, o moschee mică, locuințe vechi, pietre de pavaj, vechi fântâni arteziene și scări).

Alcazaba

Cea mai veche parte a complexului o constituie probabil fortăreața Alcazaba. Aceasta se află în cel mai înalt punct al dealului, o locație ideală pentru supravegherea și protecția orașului, a terenurilor agricole și a Alhambrei însăși. Unele dintre cele mai vechi părți ale sale au fost probabil construite în secolul al XI-lea.

Alcazaba a căpătat forma pe care o cunoaștem azi în secolul al XIII-lea, după construcția câtorva turnuri de mari dimensiuni: Turnul de Pază (Torre de la Vela) la vest, Turnul Omagiului (Torre del Homenaje), Quebrada și Adarguero la est. Întreaga structură este înconjurată de un drum cu intrarea prin Puerta de las Armas.

În paralel cu acestea, s-au efectuat lucrări de fortificare la zidurile exterioare, la turnuri și la porțile care permiteau accesul în interiorul fortăreței. În plus, clădirilor le-au fost aduse și câteva inovații, ceea ce au făcut aproape imposibilă cucerirea Alhambrei. Printre aceste inovații se numără:

- porțile care erau în turnuri și nu în ziduri. Coridoarele din turnuri erau așa de întortocheate încât atacanții puteau înainta cu greu și erau mult mai vulnerabili la atacurile din vârful turnurilor.

- „coracha” care era un zid care se termina în turnul de lângă apă. Rolul său a fost cel de a permite accesul la apă în timpul asediilor.

Palatul lui Carol al V-lea

La 2 ianuarie 1492, „Regii Catolici” au ocupat din nou Granada. Au urmat ultimele mari transformări ale Alhambrei. Aspectul actual al grădinilor din apropierea Palatului Comares (Patio de Lindaraja și Patio de la Reja) este rezultatul amenajărilor efectuate în 1526 la dorința lui Carol al V-lea și a familiei sale.

Printre extinderile creștine începute în secolul al XVI-lea se numără fântâna arteziană a lui Carol al V-lea, Biserica Sf. Maria și Mănăstirea Sf. Francisc. În mănăstire erau înmormântați „Regii Catolici” înainte de a le fi mutate definitv mormintele pentru odihna veșnică în Capela Regilor.

Cea mai impresionantă contribuție a creștinilor la complexul Alhambra, a fost construcția palatului lui Carol al V-lea. (În prezent în palat funcționează două muzee).

Carol al V-lea a vizitat prima dată Alhambra în 1526 împreună cu Isabela a Portugaliei în timpul călătoriei lor de nuntă și au petrecut acolo mai multe luni. Frumusețea Alhambrei l-a fermecat într-atât pe rege, încât a decis să construiască un palat care să ofere cel mai mare confort posibil al vremii. Sarcina construcției i-a fost atribuită arhitectului italian renascentist Pedro Machuca. Lucrările au început în 1527.

Astăzi palatul este considerat una dintre cele mai valoroase construcții ale perioadei Renașterii spaniole. Imensa curte circulară este unică în Spania.

Generalife

Lângă Alhambra se găsește Generalife. Palatul de vară cu grădini, a fost construit probabil la sfârșitul secolului al XIII-lea și funcționa ca loc de odihnă pentru regii Granadei. El este separat de Alhambra iar accesul în palat se face de pe latura dinspre râul Darro.

Rețea de alimentare cu apă

Narațiune

În Granada se găsește faimoasa fortăreață Alhambra (care în limba arabă înseamnă „cel roșu”). Palatul maur este situat pe deal, între râurile Darro și Genil.

Monumentalul complex Alhambra este rezultatul a două secole și jumătate de lucrări de construcție sub domnia dinastiei Nasrid. Alhambra a devenit o rezidență regală începând cu 1238, când a ajuns la putere sultanul Mohamed I. Cele mai importante palate au fost construite între 1333 și 1391 în timpul domniei lui Yusuf I și Mohamed al V-lea.

Construcția Palatului Leilor, de o frumusețe remarcabilă, a început în timpul domniei lui Mohamed al V-lea. Curtea sa interioară, Curtea Leilor (Patio de los Leones), este una dintre cele cunoscute și mai reprezentative curți din Alhambra.

Cea mai veche parte a complexului o constituie probabil fortăreața Alcazaba. Se află în cel mai înalt punct al dealului, o locație ideală pentru supravegherea și protecția orașului, a terenurilor agricole și a Alhambrei însăși. Unele dintre cele mai vechi părți ale sale au fost probabil construite în secolul al XI-lea.

Alcazaba a căpătat forma pe care o cunoaștem azi în secolul al XIII-lea, după construcția turnurilor uriașe.

La 2 ianuarie 1492, „Regii Catolici” au ocupat din nou Granada, astfel că și ultima fortăreață musulmană de pe peninsula Iberică s-a prăbușit. Aceasta a însemnat sfârșitul prezenței musulmane pe teritoriul cunoscut de aproape opt secole sub numele de al-Andalus.

Au urmat ultimele mari transformări ale Alhambrei. Cea mai importantă contribuție a creștinilor la nașterea complexului Alhambra a fost construcția palatului lui Carol al V-lea. Astăzi palatul este considerat una dintre cele mai valoroase construcții ale Renașterii spaniole. Imensa curte circulară este unică în Spania.

Lângă Alhambra se găsește Generalife. Palatul de vară cu grădini, a fost construit probabil la sfârșitul secolului al XIII-lea și funcționa ca loc de odihnă pentru regii Granadei. El este separat de Alhambra iar accesul în palat se face de pe latura dinspre râul Darro.

Complexul palatului a fost inclus pe lista Patrimoniului Mondial în anul 1984. Astăzi este una dintre cele mai populare atracții turistice din Spania, vizitată de milioane de oameni anual.

Suplimente asociate

Arhitectura barocă

Arhitectura impresionantă a barocului este fascinantă și în zilele noastre.

Poarta Brandenburg

Construcția în stil neoclasic este unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale...

Istorismul în arhitectură

Istorismul este caracterizat prin revigorarea stilurilor mai vechi și a fost principalul stil...

Marea Moschee din Djenné (1907)

Construită într-un stil arhitectural deosebit, această moschee este considerată cea mai...

Castelul Esterházy din Fertőd

Castelul Esterházy din Fertőd cu clădirile şi parcul înconjurător a fost denumit pe drept...

Îmbrăcăminte (Europa de Vest, secolul al XVIII-lea)

Hainele purtate într-o anumită epocă şi regiune reflectă cultura şi modul de viaţă ale...

Îmbrăcăminte (Europa de Vest, secolul al XVII-lea)

Hainele purtate într-o anumită epocă şi regiune reflectă cultura şi modul de viaţă ale...

Abația Melk (Austria)

Veche de 900 de ani, abația benedictină Melk, este situată pe malul drept al Dunării.

Added to your cart.